Oamenii uită repede, mult prea repede. Milioanele de evrei omorâţi în Europa lui Hitler doar pentru că sunt evrei n-au convins lumea liberă că antisemitismul nu este niciodată o soluţie. După zeci de ani de relativă pace care au urmat ororilor celui de-al doilea război mondial, am intrat parcă din nou într-o spirală antisemită războinică soră bună cu terorismul.

Au început ruşii prin invazia în Ucraina, un terorism de stat care a ucis şi a răpit copii ucraineni, a violat femei ucrainene pentru a naşte copii cu origini ruseşti, a distrus localităţi întregi şi a obligat locuitorii să se refugieze în masă în alte ţări. Asta e realitatea, indiferent ce spun propagandiştii ruşi şi trolii care motivează politic, etnic, religios barbaria armatei lui Putin.

Culmea minciunii propagandei putiniste este afirmaţia că preşedintele rus, eroul unei noi ordini mondiale care va aduce fericirea şi pacea pe Pământ, luptă de fapt împotriva „evreului nazist” Zelenski, Putin şi poporul rus n-au nimic de împărţit cu ucrainenii! Redus la absurd, războiul din Ucraina ne trimite în urmă cu 80 de ani într-o lume perfect ilogică: antisemitul Putin contra evreului nazist Zelenski. 

Spirala teroristă şi antisemită cu origini naziste şi ruseşti din Europa de est este continuată în Orientul Apropiat de organizaţia Hamas, care revendică libertăţi şi teritorii palestiniene „furate” prin puterea armelor de statul israelian după 1947, când a fost recunoscut de ONU. Sute de evrei au fost omorâţi zilele trecute într-un atac terorist executat de Hamas doar pentru că sunt evrei. Au fost omorâte şi violate cu bestialitate femei pentru a nu mai naşte prunci evrei, au fost decapitaţi, sugrumaţi sau împuşcaţi sute de copii doar pentru că sunt evrei.

Guvernul israelian a trecut la represalii considerate normale în lumea necunoscută nouă a Orientului: răzbunarea este reacţia firească a familiei celui ucis, prin extensie şi a statului atacat. Au fost deja omorâţi mii de palestinieni şi, dacă nu se va ajunge la un acord de eliberare a câtorva sute de ostatici evrei şi străini capturaţi de Hamas, răzbunarea armatei israeliene va fi fără milă.

În ce lume trăim?! Ce se-ntâmplă cu Lumea noastră?! De ce nu învăţăm nimic din uriaşele erori ale unui trecut nu foarte îndepărtat?!

În Europa se naşte o mişcare antisemită care îşi găseşte motive de a exista în războiul început de Hamas în Israel. Pe o stradă din Berlin, antisemiţii împart dulciuri călătorilor, bucuroşi să vadă la televizor actele de barbarie ale teroriştilor Hamas. Pe altă stradă, nu la mare distanţă, mii de locuitori manifestă împotriva Hamas. La fel se-ntâmplă în Franţa, o ţară cu multe conexiuni cu lumea arabă.

Cu excepţia unor postări antisemite şi anti-Zelenski tembele, cu evidente origini şoşociene, la noi e linişte. Partidul extremist AUR nu s-a manifestat încă. Ar fi şi greu s-o facă în linia tradiţională antisemită, atâta vreme cât nu demult şeful partidului, George Simion, a fost primit de ambasadorul statului Israel la Bucureşti, prilej de poze şi declaraţii de amiciţie şi bună înţelegere. Celelalte partide care contează au condamnat terorismul brutal Hamas în Israel şi au apreciat la justa valoare vizita preşedintelui Zelenski în România. Măcar atât, dacă tot n-au reuşit s-o izoleze pe „patrioata” întregitoare de neam şi ţară Şoşoacă...

Mi-e greu să văd un viitor luminos al Europei şi al Lumii în care oamenii sunt omorâţi pentru originea lor etnică. Am fost şi noi, românii, parte a unor asemenea atrocităţi. Am suferit alături de românii omorâţi la Ip şi Trăsnea, în al doilea Război Mondial, doar pentru că sunt români. Dar am şi permis pogromul de la Iaşi, acţiune în cursul căreia au fost ucişi sute de evrei.

Pare că am învăţat, totuşi, câte ceva din ambele situaţii. Relaţiile inter-etnice sunt bine structurate, indiferent de ororile trecutului, depăşind ura surdă sau frica de aproapele de altă etnie. Cu excepţia unor voci izolate, gen Şoşoacă, eventual câţiva rătăciţi de la AUR, societatea românească pare să fi înţeles că terorismul inter-etnic nu poate oferi niciodată un prezent sau un viitor acceptabil cetăţenilor unui stat.