Preşedintele Iohannis a intuit bine ce s-a petrecut cu Marcel Ciolacu atunci când, la nu ştiu ce televiziune, a scos din puţul scurtei lui gândiri vorbele care prefigurează un conflict politic deja cunoscut: „ultimii ani ai preşedintelui Iohannis au fost ani pierduţi”... 

Ciolacu e ridicol. Sunt mulţi români care pot să-l acuze şi să-l urască pe Klaus Iohannis pentru că le-a înşelat aşteptările, chiar dacă l-au susţinut şi l-au votat pe neamţ atunci când s-a pus problema. „Ne-am înşelat votându-l, dar avem scuza că nu exista o soluţie mai bună. Am ales răul cel mai mic”. Dar Ciolacu?!

Păi Marcel Ciolacu şi partidul lui au fost făcuţi „oameni mari” chiar de Klaus Iohannis. Pentru că el a adus „în ultimii ani” PSD la guvernare, riscând teribil de mult credibilitatea lui şi a PNL. Ceea ce s-a şi văzut apoi. Ce să înţelegem noi din „anii pierduţi” reclamaţi de Ciolacu în contul lui Iohannis? Că ne-am pricopsit cu o alianţă PSD-PNL care a intrat perfect în jocul anilor pierduţi de preşedinte?! 

Iar anii ăştia nu i-aţi pierdut, i-aţi furat! Sunteţi, TOŢI, nişte hoţi. Ne-aţi furat sănătatea, educaţia, speranţele. Ne-aţi furat, de fapt, viaţa. Ce e cel mai trist este că voi, nişte hoţi nepedepsiţi, ne veţi mai minţi încă 4 ani, ne veţi mai fura încă 4 ani din viaţă. 

Nu vreau să dramatizez, dar sunt enervante minciunile abia mascate ale viitorului premier, preşedinte, şef de tulumbă sau ce-o să mai fie Ciolacu. Oricine putea acuza „anii pierduţi” de Iohannis, numai Ciolacu şi gaşca lui PSDNL-istă nu! Pentru că anii ăştia din urmă au fost pierduţi nu doar de Iohannis, ci mai ales de alianţa ciudată de la guvernare. Alianţă în care PSD joacă tare, iar Ciolacu se crede „masculul Alfa”.

Klaus Iohannis a fost o dezamăgire cruntă vreme de cel puţin un mandat. Dar am înţeles perfect că, atunci când a adus PSD şi pe Ciolacu la guvernare alături de liberali, nu a avut altă soluţie. O guvernare PNL-USR, aşa cum începuse, era de neconceput, ne-ar fi trimis direct în iad. 

Scandalurile şi certurile dreptei ar fi făcut din stânga pesedistă o bombă cu efect distrugător la alegerile din 2024. Singura soluţie pentru menţinerea echilibrului politic într-o perioadă de cumplite frământări – război în vecinătate, crize financiare etc. – a fost o guvernare profund antipatică şi lesne criticabilă: PSD-PNL-UDMR. 

Ce a urmat, însă, acelei decizii – pe care, repet, o pot înţelege – a fost de neînţeles. A coborât peste Iohannis o tăcere nefirească chiar şi pentru un „mare mut”, cum l-au botezat nişte confraţi. Preşedintele a părut să adune frustrări, a încetat să comunice, s-a retras în ceea ce cred eu că este frică de dialog sincer, dublat de o victimizare confortabilă pentru orgoliul lui mare cât cinci case: „Nu sunt înţeles, poporul ăsta nu mă merită, este atât de nerecunoscător...”.

Vorbele astea, bănuite de mine în dialogurile Klaus-Carmen Iohannis, au mai fost spuse de mari artişti şi mari regi ai României. Nu vreau să fiu neapărat rău, dar dl. Iohannis s-a crezut atât de mult „rege adulat”, încât n-a reuşit să fie nici măcar „preşedinte înţeles” de popor. Trist este că nu l-au înţeles şi apreciat nici măcar cei care l-au votat, că la ceilalţi nu se punea problema. 

Dacă mă uit puţin şi spre PNL, mi se urcă sângele la cap. Liberalii sunt de neimaginat, au ajuns într-o fundătură din care nu cred că-i mai poate scoate cineva. Cum să defilezi cu nesimţire ofensivă cu ţiitorii de drapel Ciucă-Bode?! Atâta poate PNL?! Ăştia sunt marii liberali din marele PNL?! Plagiatorii şi luptătorii împotriva libertăţilor democratice şi a presei libere conduc trupele liberale în „războaiele” electorale grele care se anunţă?!

E groasă rău, dacă mă gândesc bine anul viitor vom cânta prohodul puţinei democraţii de care am avut parte în aceşti 33 de ani post-decembrişti. Vom avea parte de tot ce e mai rău: un PSD umflat de stupizenia liberală, o alianţă PSDNL de formă, pentru că „masculul alfa” va fi, în sfârşit, Marcel Ciolacu, şi o Opoziţie în care sper din tot sufletul să rămână USR măcar cu 15%. 

Aşa că îi dau dreptate preşedintelui Iohannis când zicea de Ciolacu: „pe unii politicieni îi ia gura pe dinainte la televizor”... Altfel spus, alde Ciolacu se trezesc vorbind când ar trebui să tacă mâlc.