Nu-mi cereţi păreri despre cabinetul Dăncilă care se coace săptămâna asta (naştere grea, n-a ieşit din prima...) la PSD. Este irelevant. Va fi iarăşi cum a mai fost, ei vor repeta aceleaşi greşeli, iar noi vom protesta din nou în stradă. În toată mascarada asta, regizată atât de prost de condamnatul Dragnea, nici măcar certurile şi râcile interne din PSD nu mai contează. Partidul ăsta şi-a atins demult propriile culmi de incompetenţă, nu mai are ce produce, nu mai are nici cu cine, nici pentru cine, pentru că încrederea românilor în cuplul Dragnea-Tăriceanu înseamnă, concret, aceleaşi vreo două milioane de alegători care-l votează de nevoie. Ceilalţi, adică grosul electoratului, vreo 14 milioane de oameni, pot oricând schimba în bine soarta României. Au făcut-o o dată votându-l pe Iohannis preşedinte. O vor mai face, cu siguranţă, dar timpul e preţios şi trece atât de greu când te apasă cizma lui Dragnea pe cap...

Altceva m-a scos din sărite la acest sfârşit de săptămână: minciuna grosieră, nedemnă, stupidă, tâmpită, meschină, încremenită în propria neputinţă a unei d-ne care a fost şi mai vrea să fie ministră a Educaţiei, Ecaterina Andronescu pe numele ei. Această doamnă, numită nu degeaba „Abramburica” pentru mandatele ei haotice la Ministerul Educaţiei, acuză 100.000 de protestatari care au ieşit în stradă sâmbătă, pe frig şi ploaie, ca să apere România de abuzurile unor condamnaţi sau urmăriţi penal, că exportă o nedreaptă imagine proastă a ţării peste hotare, producând instabilitate în interior. Mai pe înţelesul d-nei, adică mai cu vorbele ei: „...să nu discredităm România şi să nu dăm impresia să suntem o ţară instabilă”.

Ştim nu de azi-de ieri că niciodată guvernanţii nu-s vinovaţi, întotdeauna alţii sunt de vină: Occidentul, multinaţionalele, Soros, Cioloş, Iohannis etc. În mintea gemând de orgoliu partinic a d-nei Andronescu a venit rândul protestatarilor să fie răspunzători pentru „imaginea ţării”, „instabilitate”, proastă guvernare. Cum dracu’ poţi spune tâmpeniile astea fără să-ţi fie jenă, fără să roşeşti în sinea ta fie măcar şi pentru faptul că, profesor universitar fiind, te întâlneşti din când în când cu nişte studenţi, cărora le vorbeşti despre bine şi rău, despre adevăr şi minciună, despre lume şi viaţă?!

Aşadar, nu prostiile guvernamentale, nu ambiţiile colcăind de frica de închisoare a şefilor supremi Dragnea şi Tăriceanu creează instabilitate şi imagine nefericită în lume, ci protestele extrem de civilizate ale zecilor de mii de români care s-au săturat să fie conduşi de hoţi! Aţi înţeles, dragi studenţi? Noi, Guvernul PSD, suntem o pildă de responsabilitate şi patriotism, nu putem însă lucra eficient sub continua presiune a străzii, suntem simţitori şi nu mai dormim noaptea, plângem unii pe umărul altora, ne prindem în Hora Neputinţei, dându-ne mâna pe sub fuste şi pantaloni...

Da, îmi cam ies din fire când văd atâta prostie încălecând caii Puterii biciuiţi de nişte hoţi de voturi şi mincinoşi sub jurământ. Faptul că ei îşi imaginează că pot spune şi pot face orice le trece prin cap fără ca poporul să riposteze ne-a adus acolo unde suntem de exact un an de zile: mereu în stradă. Protestele sutelor de mii de români n-au creat instabilitate, nici imagine proastă a ţării peste hotare. Dimpotrivă. Singurele aprecieri pozitive pentru România s-au referit tocmai la aceste proteste, care au inspirat şi pe alţii să-şi apere drepturile. Nu proasta voastră guvernare a fost copiată de occidentali, ci protestele deştepte ale sutelor de mii de români. Voi, cu guvernarea voastă iresponsabilă, apăreţi la capitolul „Aşa nu se conduce o ţară!” în toate ziarele şi la toate televiziunile din Europa civilizată.

Şi totuşi, mai întreb o dată: oare chiar nu i-a fost ruşine d-nei fost ministru să mintă atât de urât? Oare chiar ne crede, pe toţi, proşti, sau a făcut-o doar pentru fidelizarea în minciună a celor două milioane de votanţi PSD? Oricare ar fi răspunsul, rămâne cum am vorbit.