Ieri a fost o zi de luni dominată de noutăţi. S-au îngrămădit noii aleşi în noul Parlament. Cu scandal, dar nu cu bătăi. Încă. AUR-ista Diana Şoşoacă nu vrea să poarte mască în Parlament. Legea prevede că e obligată să o poarte indiferent cât de nedrept îi stă nasul – dumneaei se apără de nepurtare cu o problemă de respiraţie. Închipuită, dacă mi se permite să-mi dau cu părerea. Ca mai tot ce vine de la respectiva doamnă deputat, care îşi imaginează că va fi internată cu forţa într-un spital Covid. Posibil să fie internată, dar nu într-un spital Covid şi nu în cămaşa cu care a venit de-acasă.

Pesediştii dau piept cu „moştenirea Dragnea” la prima înfăţişare dintr-o nouă, chiar a noua, legislatură a Parlamentului. Nu îi bagă nimeni în seamă, ceea ce naşte mari supărări. Încercăm să-i înţelegem: n-au cu cine vorbi, frate, AUR-itul Simion e mândru şi mulţumit cu ai lui 10% patrioţi veniţi cu toată familia în Parlament, alţii pe partea stângă nu-s în Opoziţie... Cu dreapta nu poţi, că ăştia au ţinere de minte şi ştiu cum au fost ei trataţi pe vremea când PSD era mare şi tare. Aşa că stai singur ca pasărea care nu-şi face cuib, doar îl ocupă cu forţa.

Au câştigat, totuşi, alegerile. Poate că noua Putere n-ar trebui să facă măgăriile pe care le-a făcut echipa Dragnea, din care Ciolacu, opozantul nemulţumit de azi, a făcut parte. Îi ţin minte discursurile şi aplauzele şi mătăniile în faţa prea-puternicului Liviu Dragnea. Da, merită să sufere, dar învingătorii trebuie să împartă cu învinşii – habar n-am cine a învins şi cine-a pierdut la alegerile astea, se pare că toţi sunt victorioşi, dar vom mai analiza lucrurile astea. Până una-alta, pesediştii se pregătesc să facă ce-au mai făcut în alte situaţii: un mic şantaj la noua Putere – nu ne daţi ce comisii vrem, boicotăm instalarea Parlamentului şi nu mai reuşiţi să vă faceţi guvern valabil în acest an. Proastele obiceiuri nu pier oricât te lauzi că ţi-ai reformat partidul...

Se vor înţelege, probabil, pentru că nu ai voie şi nici nu poţi să nu respecţi un partid care a câştigat nişte alegeri liber-absente cu 30%. Chiar dacă e singur acum, chiar dacă n-a lăsat niciun centimetru de loc de „bună ziua”, PSD trebuie admis în noua schemă din Parlament potrivit procentelor pe care le are. Lucru valabil şi pentru AUR, partidul care se anunţă deja născător de scandaluri pe bandă rulantă – e o proiecţie pe care mi-o asum, am privit-o pe d-na fără mască de protecţie din prima bancă şi mi-a fost de ajuns.

Ce aşteptări avem noi de la ei? De la mulţi dintre ei, niciuna. Pentru că-i ştim, le cunoaştem trecutul, prezentul şi le bănuim viitorul. De la majoritari, da, acolo avem aşteptări. Care se leagă de aceleaşi mari probleme care ne-au ţinut în loc 31 de ani: sănătatea, educaţia, infrastructura. Spital, şcoală, drum. Dacă omul normal, omul obişnuit, talpa ţării are şcoli bune, drumuri bune şi spitale bune, atunci orice altceva va fi posibil. Inclusiv legi corecte, dreptate socială, bunăstare pentru cât mai mulţi.

Vor fi 4 ani extrem de complicaţi: nu va fi nicio zi de pace în noul Parlament, nu vor fi prea multe nici în noul Guvern, crizele se vor molipsi una de la alta, vom trece dintr-un virus în altul şi nu vom mai şti cum e viaţa fără mască de protecţie. Lumea va semăna cu o casă de nebuni din care lipsesc cămăşile de forţă. Iar România nu va fi altfel decât lumea.

Dar ne vom păstra speranţa. Câtă vreme soarele va răsări, vom crede în ziua de azi şi în cea de mâine. Altă soluţie, evident, nu există.