Se-ntâmplă lucruri minunate în ţara noastră. Femeile bătute de soţii lor au descoperit că pot face o afacere din treaba asta: Uniunea Europeană a gândit un proiect care să dea 6.000 de lei fiecărei neveste bătute de bărbatul ei. Vă daţi seama ce înseamnă 6.000 de lei într-un sat din judeţele sărace ale patriei?! E o sumă imensă. Drept pentru care, femeile s-au îngrămădit să se-nscrie în programul cu pricina. Primarul le-a explicat ce şi cum, insistând pe câteva cuvinte-cheie: bătaie cu urme vizibile. Dacă se poate şi cu martori. Dacă le ai pe astea, poţi avea şi 6.000 de lei, din care nu se ştie cât îţi ia primarul-sfătuitor.

UE s-a ţinut de promisiune şi câteva femei bătute din sat şi-au primit banii. Dac-ar fi fost să facă pe placul proiectului european, ar fi trebuit să folosească miile astea de lei pentru a-şi găsi un rost la oarecare distanţă de soţii bătăuşi. Dar ce să faci cu 6.000 de lei, unde să te duci, cine să te adăpostească? Şi-apoi, să fim serioşi, femeile ştiu întotdeauna pentru ce sunt bătute, iar semnele lăsate de palmele şi picioarele grele ale soţilor sunt un semn distinctiv cu care unele dintre ele se laudă la o bârfă mică cu vecina, în faţa porţii... Aşa că doamnele bătute şi-au îndulcit experienţa amară cumpărând obiecte de uz casnic la care altfel nici n-ar fi visat: aragaze, frigidere, combine muzicale, televizoare, maşini de spălat şi altele asemenea. Poate şi-un pachet de ţigări bune şi-o sticlă de vodcă pentru soţ... Trai, nineacă, pe banii europenilor!

Dar, vedeţi dvs., lucrurile în România sunt întotdeauna cu dus-întors. Alte femei, nebătute suficient de soţii lor, n-au suportat discriminarea asta şi-au reclamat cazul la instituţiile statului: „Leana lu’ Ţucă şi-a făcut singură semnele alea, s-a dat cu capu’ de gard şi-apoi l-a reclamat pe bărba-su, să ia banii de la UE”. Sau: „Şi pe mine m-a bătut omu’ meu, mă altoieşte mereu când vine beat, eu de ce nu primesc bani?”. Încet-încet, în satul cu pricina s-a întins ca o molimă nevoia de bătaie conjugală: „Trage-mi câteva, omule, da dă bine, să vadă şi ăia cu proiectu’ european”... Vaiete şi înjurături au început să se-audă peste casele oamenilor, de la un cap la altul al aşezării. La Poliţie şi Primărie au început să se-adune reclamaţii, probe, fotografii, tot satul era în fierbere, pe uliţe se vedeau bărbaţi cu parul în mână altoindu-şi nevestele docile, dar nebătute.

Doar că minunea cu banii de la UE n-a ţinut prea mult. Oficialităţile şi-au dat seama că pentru 6.000 de lei nişte femei amărâte şi-ar da singure pumni în cap şi-n ochi, aşa c-au încetat plăţile. Mai mult, au reclamat cazurile de „malpraxis conjugal” la DNA, care cercetează acum ce-au făcut nevestele bătute cu banii primiţi. Va urma o perioadă de nelinişte şi panică în familiile care au beneficiat de generozitatea UE, după care vor veni jandarmii şi poliţiştii şi vor lua din casele oamenilor obiectele cumpărate cu preţul bătăilor – reale sau închipuite, nici nu mai contează. Cum dracu’ să ştie cineva ce se-ntâmplă între cei patru sau opt pereţi ai căminului conjugal?! Cum să deosebeşti bătaia adevărată, românească, dată cu spirit de răspundere, de bătaia închipuită, falsă, oferită din obligaţie faţă de UE?! Dacă legea va merge până-n pânzele albe, e posibil ca femeile bătute să facă şi câteva luni, poate chiar ani, de puşcărie, plus o amendă consistentă, pentru „fals în declaraţii”. Vorba cuiva: şi bătute, şi închise, şi cu banii luaţi...

Morala acestei poveşti adevărate, petrecute în nişte sate sărace din nişte judeţe sărace (exclus Covasna, la noi nu sunt folosite oportunităţile astea cu potenţial ilegal) ar fi un sfat către doamnele bătute: nu mai staţi în aceeaşi casă cu soţii voştri după ce vă omoară cu bătaia şi, mai ales, nu vă-nghesuiţi la pomenile UE, europenii ăştia nu vor înţelege niciodată că la noi bătaia e ruptă din Rai...