Dumitru Manolăchescu Coaliţia aflată la Guvernare face mult caz de descentralizare, transferul puterii către primari, totul având ca scop simplificarea actului decizional la nivel local şi apropierea administraţiei de masele largi electorale. Teoretic, e chiar foarte bine, n-ai cum să nu zici „Da, domnule, aşa e, scutiţi-ne de atât de multe inspecţii şi inspectorate, regii şi companii, autorităţi şi direcţii. Lăsaţi primăriile să preia toate răspunderile astea”.

Dumitru Manolăchescu

Coaliţia aflată la Guvernare face mult caz de descentralizare, transferul puterii către primari, totul având ca scop simplificarea actului decizional la nivel local şi apropierea administraţiei de masele largi electorale. Teoretic, e chiar foarte bine, n-ai cum să nu zici „Da, domnule, aşa e, scutiţi-ne de atât de multe inspecţii şi inspectorate, regii şi companii, autorităţi şi direcţii. Lăsaţi primăriile să preia toate răspunderile astea”.

Pe de altă parte, însă, lucrurile nu-s deloc atât de simple, pentru că nimeni nu ştie la această oră cât de pregătiţi sunt primarii să primească atribuţiile ministerelor şi consiliilor judeţene. Dacă mă întrebaţi pe mine, aş zice că primarii nu sunt deloc pregătiţi să facă faţă acestor provocări consistente. Ştiu mulţi primari, inclusiv din judeţul nostru, care nu ştiu nici acum ce fac şi ce-ar trebui să facă. Instituţia funcţionează în multe cazuri în virtutea inerţiei, primarii isteţi au avut grijă să-şi angajeze secretari cu experienţă, ceilalţi se conduc după principiul românesc „las că merge şi-aşa”... Şi merge cât merge, până când activitatea se blochează, iar alegătorii spun „nu” primarului care nu-i bun decât să dea din gură şi-şi aleg altul.

Vreau să spun că dacă unui asemenea primar neştiutor şi nici măcar doritor să ştie îi dai puteri sporite – n-ai făcut nimic, n-ai rezolvat nici descentralizarea, nici transferul de atribuţii. Adică le-ai făcut pe toate doar pe hârtie, teoretic, iar practic populaţia va fi şi mai nemulţumită, pentru că apropierea administraţiei de cetăţean se face, mă gândesc, nu doar în interesul unor economii la bugetul statului, ci în primul rând în interesul cetăţeanului. Sau nu gândesc eu bine şi lucrurile stau taman pe dos?!

Şi-atunci se pune întrebarea: cine ne sunt primarii? Cine, de ce şi câţi oameni i-au ales? Răspunsurile la aceste întrebări sunt, de cele mai multe ori, descurajatoare, iar noua lege care prevede alegerea primarilor într-un singur tur, indiferent câţi electori se prezintă la urne, nu este de natură să rezolve problemele. Dimpotrivă, aş zice, dacă excludem din calcul mobilizarea conştientă a populaţiei la vot; mobilizare aproape imposibilă, din păcate, dacă ne gândim fie şi la ultimele alegeri locale. La urne s-au prezentat în general beneficiarii de ajutor social, în majoritate ţigani, care l-au votat pe cel din mâna căruia primeau acest ajutor. Atât şi nimic mai mult, aici filozofiile nu-şi găsesc locul. Are rost să mai vorbim de atragerea fondurilor europene, de proiecte şi alte fantasmagorii pentru comunitate când primarul nu e decât şmecher?

Adevărul e că nu-i tocmai uşor să fii primar. Vreau să zic primar adevărat, nu unul ales de beneficiarii de ajutor social sau de oamenii fără adăpost contra unui pachet cu alimente. Este şi motivul pentru care m-am întrebat de ce îşi cheltuie unii energie, timp şi bani pentru a fi aleşi primari. Răspunsul are oarece legătură cu tema de faţă: pentru că le place puterea şi traficul de influenţă. Pentru că sunt orgolioşi. Nu salariul îi atrage ca lumina becului pe fluturi, ci exerciţiul pervers al puterii. Salariul e şi mic, şi mare. De la vreo 9.000 de lei cât are primarul Iaşiului, la puţin peste 3.000 de lei cât are primarul municipiului Sf. Gheorghe. Să zicem că Nichita de Iaşi ar avea o motivaţie financiară, dar ca el sunt puţini, cei mai  mulţi primari (şi nu vorbesc aici doar de primarii de mari oraşe) au sub 4.000 de lei leafă. Şi-atunci, dacă lucrurile stau aşa, nu cumva e un mare risc să transferi fără nicio pregătire puterea către nişte primari nepricepuţi, de multe ori fără şcoală şi, din păcate, fără caracter?

Este o întrebare la care actuala Putere ar avea de dat nişte răspunsuri.