OPINII 8 august 2022

EDITORIAL Putin, Trump, Orbán: „orbánismul american” revizionist

de Dumitru Manolăchescu | 920 vizualizări
Sursa foto - Facebook @orbanviktor
Sursa foto - Facebook @orbanviktor

Premierului maghiar Viktor Orbán i s-au făcut cadou o călătorie în America, o întâlnire cu Donald Trump şi-un discurs la o conferinţă a conservatorilor americani – o specie de politicieni care nu recunosc nici azi victoria în alegerile câştigate de Joe Biden, care vor arme pe străzi ca să-şi poată face omul singur dreptate şi care sporesc natalitatea în SUA interzicând avorturile, chiar când femeile au fost violate sau obligate să întreţină relaţii incestuoase. 

Asta ca să vă faceţi o idee despre ce lume ne aşteaptă în situaţia în care Trump va câştiga alegerile viitoare din SUA, iar Putin va câştiga războiul din Ucraina. Da, se merge pe autocraţie, nu pe democraţie. Se doreşte revenirea la imperii şi despoţi, nu la o lume liberă, construită pe principiile drepturilor omului. A spus-o clar Viktor Orbán la Tuşnad, aşteptând de la modelul său politic un semn de bunăvoinţă, cum ar fi o halcă din ţara invadată acum de agresorii ruşi. O spun la fel de clar Putin şi Trump, unul ocupând cu forţa un stat independent, celălalt visând la nemurire prezidenţială.

Şi ce dacă?! În ce fel ne afectează pe noi dacă Ucraina va fi împărţită, Trump va fi din nou preşedinte şi va face pace cu Putin, iar Orbán va fi preşedinte pe viaţă al Ungariei, dacă nu cumva se va proclama împărat? N-avem noi treabă cu politicile astea mari, noi ne ocupăm de interese mici, cam cât Teleormanul şi Botoşaniul, sau cât Ciolacu şi Ciucă la un loc. Evident, fără Hunor şi Simion, care vor deveni bufoni oficiali la curtea noilor împăraţi.

N-ai cum să crezi la modul serios că, onorându-i pe Orbán şi Putin, pe Trump îl interesează altceva decât slăbirea Uniunii Europene şi, în general, devalorizarea energiilor liberale prin înlocuirea lor cu „orbánismul american”, o găselniţă jurnalistică pentru autocraţia de sorginte rusească, profund ataşată religiei, bazată pe violenţă, revizionism, frică şi fratricid. De asta a fost primit Orbán la reuniunea conservatorilor americani, premierul maghiar este prietenul tuturor celor care sunt duşmanii Uniunii Europene. 

Revenind la interesul nostru naţional: autonomia pe principii etnice în aşa-numitul Ţinut Secuiesc nu mai este doar o lozincă aducătoare de voturi pentru UDMR. Ziarele care ling rănile istorice ale Ungariei vorbesc chiar despre „autonomia Transilvaniei”, autonomie pe care însă preşedintele Iohannis, inspirat de Ceauşescu, nu şi-o doreşte – după cum remarcă presa guvernamentală maghiară. Este, însă, această autonomie realizabilă? 

Răspunsul este DA! Cu o condiţie: această „axă” născătoare de autocraţi, despoţi şi împăraţi fără jilţuri să câştige bătăliile electorale şi războaiele de cucerire în care sunt implicaţi. Ucraina, Putin, Trump, Orbán, Taiwan, China – închipuiţi-vă China adăugată la ofensiva naţionaliştilor imperialişti din Rusia, Ungaria, eventual Turcia... Este că vă trec fiori reci pe şira spinării? Mă rog, fiorii ăştia dau bătăi de cap doar persoanelor care nu văd în Putin, Trump şi Orbán nişte prieteni dezinteresaţi, gata oricând să lucreze pentru bunăstarea, pacea şi prosperitatea planetei. Pentru restul...

O Uniune Europeană în război economic cu America şi China înseamnă trecerea Europei în plan secund, cu tot ce presupune această irelevanţă, inclusiv presiuni enorme din partea Ungariei lui Orbán asupra identităţii naţionale a românilor din Secuime. Nu ne dorim acest lucru, dar el se va întâmpla oricum dacă se împlineşte pohta ce-au pohtit Putin, Trump şi Orbán. 

Pentru împlinirea visurilor revizioniste ale acestuia din urmă, victoria lui Putin în Ucraina şi revenirea lui Trump la Casa Albă sunt esenţiale. Rămâne totuşi o întrebare: mai poate fi Ungaria lui Viktor Orbán, în aceste condiţii, un partener frecventabil în Uniunea Europeană?! 

Discursul premierului ungar în faţa conservatorilor americani s-a încheiat într-o mlaştină de ridicol: „Ajutaţi-ne, May Day! Lumea ne e datoare şi datoria asta se va plăti!”. Datoria e, desigur, „dictatul” de la Trianon, care îi doare rău pe-alde Viktor Orbán. Doar că n-a spus-o de-a dreptul: ajutaţi-mă să fac din Ungaria mică o Ungarie Mare şi voi fi sclavul vostru câte zile voi avea eu şi urmaşii urmaşilor mei! 

Distribuie articolul:  
|

OPINII

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.