OPINII 16 iunie 2011

EDITORIAL - Imprescriptibila mocirlă dâmboviţeană

de Covasna Media | 548 vizualizări
Dumitru Manolăchescu M-am întrebat mereu de ce dacă ştii că ai făcut porcărele, ai înşelat, ai furat, ai încălcat legea, de ce nu accepţi judecata şi pedeapsa legii pentru cele comise?! Ai câştigat nişte bani, mulţi, prin mijloace ilegale, ai fost dat în gât şi, vreme de 10-15 ani, te chinui să-ţi amâni procesele, să te ţii departe de instanţe, ceri tot felul de expertize şi contraexpertize, strămutări etc. Ce speri, de fapt? Păi speranţa e una singură: să-i păcăleşti pe judecători, să-i cumperi eventual, sau să tot amâni sentinţa până când fapta se prescrie. Sunt cazuri în care, după 10 ani de procese, s-a dat o sentinţă: trei ani de închisoare cu executare.

Dumitru Manolăchescu

M-am întrebat mereu de ce dacă ştii că ai făcut porcărele, ai înşelat, ai furat, ai încălcat legea, de ce nu accepţi judecata şi pedeapsa legii pentru cele comise?! Ai câştigat nişte bani, mulţi, prin mijloace ilegale, ai fost dat în gât şi, vreme de 10-15 ani, te chinui să-ţi amâni procesele, să te ţii departe de instanţe, ceri tot felul de expertize şi contraexpertize, strămutări etc. Ce speri, de fapt? Păi speranţa e una singură: să-i păcăleşti pe judecători, să-i cumperi eventual, sau să tot amâni sentinţa până când fapta se prescrie. Sunt cazuri în care, după 10 ani de procese, s-a dat o sentinţă: trei ani de închisoare cu executare. Aveai, să zicem, 50 de ani în momentul făptuirii fărădelegii, acum ai 60 şi celula comună de la Codlea numai bine nu-ţi face.

Într-o societate normală, în care justiţia chiar funcţionează, omul cu pricina ar fi fost acum liber, pentru că ar fi executat demult pedeapsa. Dar noi nu suntem o societate normală. La noi acţionează prostul exemplu oferit de oamenii politici, de chivernisiţii care cumpără totul, inclusiv deciziile judecătorilor. La noi, de pildă, un personaj pre numele său Adrian Năstase, fost premier, rezistă de ani de zile în nişte procese cu amânări şi expertize, ascunzându-se sub fustele imune ale Parlamentului. Omul aşteaptă prescrierea faptelor. Care, nefiind vorba de clasicul „omor deosebit de grav”, se poate întâmpla. Ce mai contează prostul exemplu? „Inculpatul” dă lecţii de morală şi corectitudine politică la televiziunile prietenilor politici, de parcă s-ar fi născut ieri şi n-ar fi fost atins decât de busuiocul sfânt al preotului, la botez.

De curând CEDO a decis că nu se pot prescrie crimele, cerându-ne să ne ocupăm în continuare de morţii Revoluţiei române. Adică ne-a dat liber să îi cercetăm în continuare pe „tătucul” Iliescu şi pe alţii ca el, atât pentru cei ucişi în decembrie 1989, cât şi pentru crimele comise de Poliţie şi mineri, la chemarea aceluiaşi Iliescu, în 13-15 iunie 1990. Nu sunt deloc optimist în materia asta, dimpotrivă, nu cred că justiţia română este suficient de independentă şi de puternică încât să fie în stare să-l pună sub acuzare pe fostul preşedinte al României.

Aş mai zice c-ar fi nemaipomenit dacă s-ar renunţa şi la prescrierea fărădelegilor de natură financiar-economică comise de oamenii politici români. Din păcate, aşa cum decurg lucrurile la noi, suntem supuşi subiectivismului politic din toate părţile. Cei care vin la Putere n-au ochi decât pentru cei care pleacă de la Putere şi nu văd, patru ani de zile, nimic din hoţiile şi ilegalităţile propriilor oameni puşi în funcţii înalte. La rândul ei, Justiţia, deloc oarbă şi cumpănită, cască bine ochii şi urechile pentru a prinde orice aluzie şi îndemn ieşite din guriţele puternicilor zilei.

Ăştia suntem, degeaba nu se mai prescriu unele-altele, Justiţia la români este defectă, tarată, cei care o pun în operă cedează presiunilor politice şi banilor mulţi vehiculaţi pe culoarele tribunalelor... Nu vom putea avea niciodată respectul pe care îl au americanii faţă de sistemul lor judiciar, pentru că justiţia noastră nu seamănă deloc cu cea americană. Aşa că ne vom complace să ne bălăcim în mocirla judiciară de tip dâmboviţean (am vrut să zic „oriental”, dar mi-am dat seama că i-aş jigni pe adevăraţii orientali...), răcnind din toţi bojocii ce curată-i apa şi cât de bine ne simţim în ea... Ce-avem noi cu Europa, oare?

Distribuie articolul:  
|

OPINII

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.