Dumitru Manolăchescu Semănăm mai mult decât ne place cu ruşii şi nici măcar nu ne dăm seama de asta. Nu c-ar fi neapărat o tragedie, numai că asemănarea asta se arată în toată măreţia ei mai ales când e vorba de defecte. Cum a fost povestea cu furtul lăzilor cu focoase pentru rachete dintr-un vagon al unui tren care mergea spre Bulgaria. Teoretic, vagonul ăsta trebuia păzit ca ochii din cap de vreo 10 jandarmi cuminţi, corecţi, breji, înarmaţi până-n dinţi, anti Steaua şi Galaţi etc.

Dumitru Manolăchescu

Semănăm mai mult decât ne place cu ruşii şi nici măcar nu ne dăm seama de asta. Nu c-ar fi neapărat o tragedie, numai că asemănarea asta se arată în toată măreţia ei mai ales când e vorba de defecte. Cum a fost povestea cu furtul lăzilor cu focoase pentru rachete dintr-un vagon al unui tren care mergea spre Bulgaria. Teoretic, vagonul ăsta trebuia păzit ca ochii din cap de vreo 10 jandarmi cuminţi, corecţi, breji, înarmaţi până-n dinţi, anti Steaua şi Galaţi etc. Chestia e că nu din ăştia au fost trimişi în misiune, ci de-ăilalţi, microbişti până-n glonţul pistolului, amatori de şuete la tv şi-o bere rece. Care, normal, au făcut ce ştiu ei mai bine să facă: au luat loc într-un vagon de lângă locomotivă, ca să vizioneze meciul la televizor în condiţii optime, şi-au lăsat lăzile cu focoase să stea liniştite, în vagonul lor din celălalt capăt al trenului.

Dar ele n-au stat liniştite. Nişte golani de hoţi, printre care anchetatorii au şi găsit un copil de 14-15 ani, s-au apucat şi-au deşertat focoasele, cu sau fără lăzi, nu prea ştim, direct pe câmpia mărginind calea ferată. Cum dracu?, vă veţi întreba, pe bună dreptate. Cum dracu? M-am întrebat şi eu. Lăzile alea cântăreau tone, cum să le descarci, ca-n filme, în mersul trenului?!

Ei, aici vine şi răspunsul la întrebarea „ce-are, domle, ăsta cu ruşii de-i pomeneşte fără nicio noimă?”. Păi mi-am amintit un banc, cu rusul mecanic de locomotivă cutreierând Siberia. La un moment dat se opreşte trenul, călătorii privesc cum pleacă locomotiva condusă de alt mecanic, apoi stau şi stau... Unul îşi face curaj şi-l întreabă pe mecanicul care rămăsese în tren: „Ce facem, de ce stăm, unde-a plecat locomotiva?”. „Păi, am schimbat-o”, răspunde omul. „Cum aţi schimbat-o, pe ce?”. „Pe vodcă, pe ce altceva?”.

Nu mă pricep să spun bancuri, iar când le scriu cred că sună catastrofal... Dar contează ideea: orice se schimbă contra vodcă. Asta în Rusia. La noi motorina e la putere. Pentru că, în povestea stupidă cu focoasele furate din trenul spre Bulgaria, mecanicul a oprit şi el, nu ca să schimbe locomotiva, ci ca să vândă motorina din ea... Foarte posibil ca această şmecherie a mecanicului să fi fost pusă la cale tocmai ca hoţii să aibă timp să descarce lăzile cu focoase direct în câmp. Că jandarmii oricum se uitau la meci, n-aveau ei treabă cu obiectul muncii lor...

Atitudine specific românească, extrem de apropiată de alcoolismul cronic al slavilor. Noi nu suntem alcoolici, noi suntem chibiţi şi hoţi... Parc-aş prefera prima variantă, măcar nu faci multă vreme umbră pământului, iar în clipele de euforie ai şansa să devii mare poet, scriitor şi chiar preşedinte... (De preşedinţii ruşi e vorba, să fie clar!)