Dumitru Manolăchescu Voi reveni la „rom”, dar cu un singur „r”, pentru că parlamentarii români n-au îndrăznit să accepte că „ţigan” nu înseamnă ceva peiorativ sau jignitor. Aşadar, romii din Franţa ajung din ce în ce mai des acasă, în România. Ajung în ţară mai bogaţi cu 300 de euro, bani dăruiţi de statul francez, dar şi mai specializaţi în cerşit, furturi, tâlhării. Banii francezilor le vor ajunge să mănânce şi să bea cel mult o lună de zile. Între timp nu-şi vor găsi nimic de lucru, pentru că majoritatea n-au nicio meserie şi-atunci:

Dumitru Manolăchescu

Voi reveni la „rom”, dar cu un singur „r”, pentru că parlamentarii români n-au îndrăznit să accepte că „ţigan” nu înseamnă ceva peiorativ sau jignitor.

Aşadar, romii din Franţa ajung din ce în ce mai des acasă, în România. Ajung în ţară mai bogaţi cu 300 de euro, bani dăruiţi de statul francez, dar şi mai specializaţi în cerşit, furturi, tâlhării. Banii francezilor le vor ajunge să mănânce şi să bea cel mult o lună de zile. Între timp nu-şi vor găsi nimic de lucru, pentru că majoritatea n-au nicio meserie şi-atunci: 1. Îşi vor găsi adăpost prin casele părăsite din marile şi micile oraşe, tulburând liniştea vecinilor. 2. Se vor apuca din nou de furat şi cerşit, pentru că e singurul lucru pe care ştiu să-l facă. 3. Vor pleca înapoi în Franţa, cu toate riscurile pe care le înţeleg sau nu. În toate cazurile finalul este acelaşi: vor ajunge în închisori. Ori în Franţa, ori la noi. Dar mai ales la noi, pentru că francezii ni-i vor returna, de data asta fără să le mai dea şi „mita” aferentă.

Ce facem cu romii? Zilele astea Primăria Sf. Gheorghe a evacuat câteva zeci de romi dintr-un bloc de pe Lunca Oltului, unde stăteau fără forme legale şi fără să-şi plătească utilităţile, invitându-i să locuiască în trei containere din cartierul Orko. Dar romii noştri nu mai sunt ţigani, şi-au pierdut plăcerea de a se muta cu cortul din loc în loc, s-au fixat în blocuri şi-acolo vor să trăiască, desigur pe spinarea autorităţilor, adică pe cheltuiala contribuabililor. La fel se-ntâmplă şi prin multe alte oraşe, peste tot sunt probleme cu spaţiile ocupate abuziv de romi. Bun, sunt aruncaţi în stradă şi nu vor accepta o altă locuinţă – să ne înţelegem, primăria noastră le oferă un alt spaţiu, dar prin alte părţi nu le are nimeni grija. Ce vor face? Vor găsi alte locuinţe părăsite, alte blocuri pe care să le căpuşeze, până ce vor fi alungaţi şi de-acolo. Şi tot aşa.

Nu vom scăpa niciodată de problema romilor. În 17 ani statul român a cheltuit 80 de milioane de euro pentru romi. Uniunea Europeană este dispusă să ne mai dea 200 de milioane de euro pentru realizarea unor politici sociale pentru romi. Dar politicile noastre în materie de romi n-au avut nicio eficienţă, banii s-au dus pe apa sâmbetei, ca să nu mai vorbesc de faptul că habar n-avem cum să accesăm fondurile astea europene. De unde politici, de unde soluţii pentru integrarea romilor? Văzduh...

Pe de altă parte, nici romii nu sunt dispuşi să facă ceva pentru ei. Asociaţiile pentru romi se mulţumesc să trăiască bine din bani publici şi să critice lipsa de soluţii guvernamentale. Romii sunt reprezentaţi în prefecturi (sau au fost, până de curând, când s-au restructurat pe bună dreptate posturile pe care le ocupau) de oameni care nu fac nimic. Există şi în primării experţi pentru medierile cu romii, angajaţi ca îngrijitori, paznici, administratori şi alte funcţii de care primarii abia aşteaptă să scape la restructurări. La un moment dat s-a propus înfiinţarea unor birouri judeţene pentru romi, dar ideea nu s-a concretizat pentru că nu s-au găsit bani. Şi chiar dacă s-ar fi găsit, tot nişte bani cheltuiţi aiurea ar fi fost.

N-am reuşit şi mi-e teamă că nu vom reuşi nici de-acum încolo să creăm nişte politici distincte şi aplicabile pentru romi. Nu-i înţelegem, nu le înţelegem viaţa, obiceiurile, tradiţiile şi problemele, nu le bănuim aspiraţiile – dacă le au. Nenorocirea e că vor fi din ce în ce mai mulţi, mergeţi într-o maternitate, oriunde în ţară, şi veţi vedea realitatea crudă... Aşa că viitorul nostru, în condiţiile în care la nivelul anilor 2050 România va fi locuită de doar 16 milioane de oameni, trebuie calculat obligatoriu împreună cu romii. Nu se poate fără ei – iată un adevăr care se cere înţeles, oricât ar fi de neconvenabil. E punctul de plecare, dacă pricepem că nu se poate decât împreună, vom găsi şi soluţii pentru ca romii să nu mai fie percepuţi ca o belea, ca o veşnică ameninţare. Indiferent câţi bani ne va da UE, noi tot nimic nu vom face pentru romi dacă ne vom mulţumi să strâmbăm scârbiţi din nas, să-i ocolim şi să ne baricadăm în curţi şi case bine păzite. Nu asta este soluţia. Va veni o vreme când ei vor fi atât de mulţi, atât de săraci şi atât de disperaţi, încât zidurile, armele şi porţile înalte nu ne vor mai fi de ajutor.