Dumitru Manolăchescu Am trecut demult încercările Bacalaureatului, cu tot ce înseamnă ele, bine şi rău. Constat însă că obiceiurile au rămas aceleaşi. Mai puţin politizarea subiectului, inexistentă până la Revoluţie. Acum e sufocantă. (Dar ce să mai zici când şi nunta familiei regale de Monaco a eşuat în acelaşi perpetuum mobile Băsescu?!) Şi mai puţin efectele unei supravegheri draconice a elevilor în sălile de examen. Lucru care nu se întâmpla nici înainte de ’89, nici după, până s-a găsit un ministru al dracului, educat prin Japonia, care a hotărât să-i sperie şi pe profesori, şi pe elevi şi să nu-i mai lase să „colaboreze”.

Dumitru Manolăchescu

Am trecut demult încercările Bacalaureatului, cu tot ce înseamnă ele, bine şi rău. Constat însă că obiceiurile au rămas aceleaşi. Mai puţin politizarea subiectului, inexistentă până la Revoluţie. Acum e sufocantă. (Dar ce să mai zici când şi nunta familiei regale de Monaco a eşuat în acelaşi perpetuum mobile Băsescu?!) Şi mai puţin efectele unei supravegheri draconice a elevilor în sălile de examen. Lucru care nu se întâmpla nici înainte de ’89, nici după, până s-a găsit un ministru al dracului, educat prin Japonia, care a hotărât să-i sperie şi pe profesori, şi pe elevi şi să nu-i mai lase să „colaboreze”.

În condiţiile astea, cu sau fără camere de supraveghere, rezultatele au fost „pe bune”. Adică ne-au arătat unde sunt copiii, dar şi unde sunt profesorii, ce nivel au atins elevii, dar şi ce-i învaţă profesorii. A reieşit, pe scurt: *Sub 50% promovabilitate pe ţară *Sute de elevi daţi afară din examen pentru tentativă de fraudă *Părinţi nemulţumiţi; nu de copiii lor, care nu învaţă, ci de profesori, care nu ştiu să-i înveţe... *O clasă politică extrem de versatilă, gata să acuze azi ce lăuda ieri şi invers *Un guvern care a schimbat regulile în timpul jocului, dar cu asta ne-am obişnuit, se pare că-i o fatalitate, guvernele se află întotdeauna în joc, dac-ar fi să aştepţi pauza, n-ai mai face nimic niciodată!

În Covasna promovabilitatea a fost de 44%, cu 30% mai mică decât anul trecut. Ce s-a întâmplat într-un an de zile? S-au tâmpit elevii? Au ţinut-o profesorii doar în greve şi proteste? Să zicem că puţin din ambele. Adică nici copiii nu s-au mai omorât cu studiul, pentru că nu mai au motivaţie şi văd că nici liceul şi nici măcar facultatea nu-ţi oferă automat o poziţie socială solidă financiar; dar nici profesorii nu mai au chef de lucru, ocupaţi cu recuperarea salariilor promise şi mereu amânate, cu înţelegerea şi acceptarea schimbărilor propuse de un nou statut social.

Dincolo de toate, însă, s-a întâmplat o supraveghere mult mai eficientă a elevilor. În Covasna n-au fost camere de supraveghere în niciunul din cele şase centre de examen, ceea ce n-a însemnat un avantaj pentru elevi. Doar 66 de elevi cu medii între 9 şi 9,90?! Un grad de promovabilitate de 69% la Colegiul Naţional Mihai Viteazul?! Grupuri şcolare care au „crescut” de la 0% promovabilitate, anul trecut, la 1% anul ăsta?! La ce sunt bune liceele astea cu 0 şi 1% promovaţi la Bac? De ce mai există ele? Doar ca să aibă nişte locuri de muncă profesorii, contabilii şi secretarele?! Apropo, mi se pare interesantă şi oportună ideea promovării unor examene diferenţiate la liceele teoretice şi la grupurile şcolare profesionale. La urma-urmei, cei care vor să înveţe o meserie, şi avem multă nevoie de asemenea oameni, nu au nevoie de „clişeele” sublime şi perfect inutile ale unui liceu teoretic. Asta dacă vrem să privim şi puţin spre viitor, nu doar să rămânem prizonierii trecutului în prezent...

Să transferi, în condiţiile acestei oglinzi puse în faţă, responsabilităţile unei întregi clase politice în cârca unui ministru aflat întâmplător în funcţie şi a unui guvern care-l susţine mi se pare ori o prostie, ori o ticăloşie. Priviţi adevărul în faţă, doamnelor şi domnilor foşti miniştri ai Învăţământului, care oferiţi gratuit lecţii de înţelepciune doar după ce nu mai sunteţi în funcţie. Priviţi adevărul, priviţi oglinda care ni se pune tuturor în faţă şi observaţi că aceşti copii sunt rezultatul unui proces educaţional de cel puţin 12 ani de zile. Nu-mi spuneţi că şi ei sunt produsul ministrului Funeriu, care nu mi-e deloc simpatic, dar asta chiar n-are nicio importanţă, sau ai premierului Boc. Cred că şi onorabila şi de multe ori incompatibila doamnă rector-deputat-ministru Ecaterina Andronescu, precum şi onorabilul domn rector-ministru-om politic Andrei Marga ar avea ceva să-şi reproşeze, dacă s-ar chinui să se privească în oglinda pusă în faţă de acest examen de bacalaureat. Acolo se vede, sau ar trebui să se vadă, tot sistemul politic defect inaugurat în 1989 cu sprijinul neprecupeţit al comunistului de omenie Ion Iliescu. Acolo se vede, sau ar trebui să se vadă întreaga clasă politică românească defectă, reprezentând o societate românească defectă. Nu poţi avea o şcoală bună într-o societate defectă. Ăsta-i adevărul, oricât l-am escamota noi învinovăţindu-i pe unii şi pe alţii şi văzând întotdeauna doar paiul din ochii altora.