OPINIE – Adormirea unui călugăr atipic
Dumitru Manolăchescu
Mitropolitul adormit întru Domnul Bartolomeu Anania a fost un călugăr atipic şi un ierarh atipic pentru biserica noastră ortodoxă. A fost apropiat mişcării legionare în tinereţe, a fost întemniţat apoi de comunişti la Aiud, a fost acuzat de colaborare cu Securitatea, cu serviciile de spionaj extern, dar „experţii” în delaţiuni n-au reuşit să găsească nici o dovadă a presupusului colaboraţionism. Vorbind despre el, un om al bisericii spunea că a fost unul din prelaţii cu foarte mult umor, dar şi un înţelept cu ziceri memorabile. Cum se împacă umorul cu credinţa? – iată o întrebare la care se poate răspunde uşor: un om care crede cu adevărat în Dumnezeu nu poate fi decât un om cu umor. Şi asta pentru că adevărata şi sincera credinţă îţi oferă liniştea şi înţelepciunea din care se naşte umorul, acea stare de graţie proprie celor împăcaţi cu ei şi cu ceilalţi. Şi încă un lucru care nu trebuie ignorat: o relaţie armonioasă, calmă, apropiată cu Dumnezeu îţi păstrează spiritul mereu tânăr.
Câtă seninătate, câtă linişte, câtă speranţă, cât optimism în predicile ţinute de mitropolit, ori în cugetările publicate sau rostite de I.P.S. Bartolomeu Anania. Sunt convins că vă veţi simţi bine citind măcar câteva, e o lectură care face sufletul mai uşor şi îţi oferă o perspectivă luminoasă asupra vieţii şi morţii:
*„Omul este zidit de Dumnezeu să existe în viaţa pământească şi după moarte”
*”Moartea nu există, este o trecere, o punte. Între moarte şi somn există vreo deosebire?”
*”Viaţa de dincolo este o viaţă în care poţi trăi aşa cum nu o poţi face pe Pământ”
*”Viaţa vine şi se duce, ţine de biologic. Sufletul e har divin, sufletul este etern. De aceea trebuie să aveţi mai multă grijă de suflet”
*”De ce să te chinui să trăieşti o viaţă care nu-ţi mai aduce nimic, când adevărata viaţă te aşteaptă dincolo?”
În acelaşi registru, un călugăr englez convertit la ortodoxism spunea următoarele: „Viaţa e ca o carte. Ce se întâmplă până la moarte e doar prologul. Restul cărţii e după...”
Bartolomeu Anania s-a pregătit de multă vreme pentru drumul pe care a fost dus ieri, cei apropiaţi lui spun că s-a împăcat cu sine şi cu ceilalţi încă de-acum 15 ani. A făcut precum ţăranul maramureşean care-şi aduce din timp coşciugul în casă, se uită, îl studiază, se aşează în el, uneori adoarme între cele patru scânduri, ca să se obişnuiască... Cum spunea Înalt Prea Sfinţia Sa Bartolomeu: „Ce deosebire există între moarte şi somn?”.
Nu se obişnuieşte, dar simt nevoia să închei într-o notă optimistă, care exclude frica de moarte ce ne bântuie pe toţi. Am auzit undeva îndemnul rostit de Mântuitor către credincioşi: „Veniţi la mine toţi cei obosiţi şi împovăraţi şi eu vă voi odihni”. Ce poate fi mai încurajator?