Mariupol. Povestea oamenilor – un documentar BBC One (poate fi văzut acum pe HBO Max) – începe şi se sfîrşeşte cu chipul unui copil, supravieţuitor al tragediei din martie 2022, cînd trupele ruseşti au bombardat Teatrul Dramatic din Mariupol, unde erau adăpostiţi peste 1.000 de civili. „Călcam peste oameni morţi, îţi aminteşti, mama, cum zăceau? Nu pot să-i uit, orice aş face.” Acestea sînt cuvintele copilului-supravieţuitor, care încă nu a plecat din Ucraina, a rămas acolo, alături de mama şi sora lui, şi supravieţuiesc, blocaţi între două frici: frica de a rămîne în patria lor, pe care Putin a transformat-o în ţara unde moartea este la ea acasă, şi frica de a fugi de bombardamente, căci „şoseaua nu e mai sigură decît un adăpost”, vorba unui bătrîn, care a refuzat să meargă cu fiica şi nepotul lui, în căutarea unui loc mai sigur. Luna aceasta se împlineşte un an de cînd un bolnav de putere, ascuns în palatul lui de lux din Moscova, a ţinut un discurs prin care i-a condamnat pe cetăţenii Ucrainei, în toată diversitatea lor etnică, să aleagă între două iaduri, aşa cum mărturisesc supravieţuitorii din Mariupol. Povestea Oamenilor: cine reuşeşte să evadeze din iadul oraşelor bombardate ajunge în alt iad, în propriul iad interior, unde nu vor găsi nici un moment de pace, chinuiţi de gîndul la viii ascunşi prin subsoluri şi la morţii rămaşi prin dărîmături. 

Despre iadul interior al supravieţuitorilor depune mărturie şi un spectacol-lectură pe care eu l-am văzut anul trecut, prin luna mai, cînd ambele teatre din Sfîntu Gheorghe, Andrei Mureşanu şi Tamási Áron, au participat la un proiect iniţiat de Uniter, Artiști români pentru artiști ucraineni. Atunci, Teatrul Tamási Áron a susţinut o reprezentaţie specială cu spectacolul Cartoforii, după piesa ucraineanului Nikolai Vasilievici Gogol, prin care spectatorii au fost chemaţi la solidaritate cu artiştii din Ucraina. Tot atunci, pentru aceeaşi cauză umanitară, Teatrul Andrei Mureşanu şi-a chemat spectatorii la Sindromul supraviețuitorului, un spectacol-lectură realizat pe baza a două texte, scrise de doi autori ucraineni, Andrii Bondnarenko și Oksana Savcenko. Un spectacol în regia lui Radu Nica, făcând parte dintr-un proiect propus de Raluca Rădulescu – jurnalistă la Radio România Cultural şi traducătoare a numeroase cărţi şi piese de teatru, din rusă în română. 

Luni, 20 februarie 2023, de la ora 19, Teatrul Andrei Mureşanu a programat o nouă confruntare cu Sindromul supravieţuitorului, în Sala Cinema Arta, unde actriţele Elena Popa şi Fatma Mohamed vă aşteaptă la o întoarcere în timp, cu un an în urmă, în dimineaţa lui 24 februarie 2022, cînd o lume a dispărut. Era o lume ca a noastră, a celor ce trăim în Sfîntu Gheorghe sau în oricare alt oraş din România şi din Europa, „o lume imperfectă, dar vie”, cu oameni care merg la muncă, se uită la seriale, citesc cărţi, rîd, se îmbrăţişează, dansează pe muzica de la telefon, se plimbă prin locurile preferate, se întîlnesc la o cafea, la cinema sau la teatru. O lume care, pentru cetăţenii de toate etniile din Ucraina, a dispărut în dimineaţa zilei de 24 februarie 2022, a dispărut „ca un laptop deconectat brusc de la priză, ca un soare care a apus şi nu a mai răsărit, ca un bec care se stinge, ca ochii închişi ai unui mort”. În Ucraina, acum viaţa este „un cimitir al planurilor, al dorinţelor de dinainte de 24 februarie 2022”, cu rude moarte, cu supravieţuitori care şi-au pierdut minţile. Aşa cum şi-a pierdut minţile matematicianul Konstantin Olmezov, de 27 de ani, care s-a sinucis în 20 martie 2022, după ce a fost arestat la Moscova, din cauza încercării sale de a părăsi Rusia. Citez din scrisoarea de adio a tînărului matematician: „Cînd eram în autobuz am fost arestat, din cauză că am limba slobodă și i-am împărtășit planurile mele unei persoane. Am considerat că îmi fusese răpită libertatea și le-am spus celor de la FSB ce credeam despre război. A fost o prostie din partea mea, dar nu puteam face altfel. Era ultimul lucru cu care puteam să-i mai lovesc și am făcut-o cu toată puterea. Sufăr pentru ambele părți implicate în acest război. Dar văd cu propriii ochi cine își apără țara și cine încearcă să ia pămîntul altuia. Văd cu propriii ochi cine își apără dreptul la a-și decide singur soarta și cine încearcă să-şi justifice propria degradare”.

Luna aceasta se împlineşte un an de cînd un bolnav de putere, ascuns în palatul lui de lux din Moscova, a ţinut un discurs despre ameninţări inexistente, forţîndu-i pe ruşi să devină complici la propria degradare, de care a vorbit matematicianul Konstantin Olmezov în scrisoarea sa de adio. Sindromul supravieţuitorului de la Teatrul Andrei Mureşanu este mai mult decît un spectacol lectură: Elena Popa şi Fatma Mohamed sînt vocile celor care de un an trăiesc deasupra unui abis, iar mărturiile lor sunt completate cu imagini ce refac o fărîmă din imensa tragedie lăsată în urmă de nişte vorbe, nişte vorbe rostite de un bolnav de putere: sute de mii de morţi, oraşe în ruine, milioane de refugiaţi. 

În ultimii ani, politica repertorială a Teatrului Andrei Mureşanu / TAM s-a concretizat în spectacole şi proiecte culturale care reprezintă un model de dialog cultural autentic, pe teme ale timpului nostru. Sindromul supravieţuitorului face parte dintre proiectele speciale ale TAM, care ţin de cea mai importantă investiţie a unei instituţii publice de cultură: investiţia în solidaritate cu cei aflaţi în suferinţă. Oricît de mică, investiţia în solidaritate este un gest mare, de neegalat. Uitaţi-vă la sărmanii din jurul vostru, uitaţi-vă la refugiaţii care şi-au găsit adăpost în ţara noastră, uitaţi-vă la ce se întîmplă acum în Turcia şi Siria, uitaţi-vă la Mariupol. Povestea Oamenilor, uitaţi-vă la Sindromul supravieţuitorului de la Teatrul Andrei Mureşanu şi investiţi în solidaritatea cu cei aflaţi în suferinţă – este cel mai miraculos gest pe care îl poate face un om! 

Nina Ţînţar

Foto: Mariupol: The People’s Story / BBC One