OPINII 19 noiembrie 2010

Cu ce ne-am ales în viaţă... „Nunţi, boteze, înmormântări“

de Covasna Media | 3756 vizualizări
Dumitru Manolăchescu Adică de ce n-am fi într-o relaţie sinceră cu moartea? Dacă tot ne-am născut pentru a muri, de ce să nu învăţăm să trăim în armonie cu acordul final? Sunt întrebări la care oamenii au tot încercat să răspundă de-a lungul timpului. Uite, de pildă, noi îl avem pe Eminescu, poetul naţional, care a învăţat să moară veşnic tânăr, într-un vers memorabil: „N-am crezut să învăţ a muri vreodată”... Sârbii îl au pe Goran Bregovici, un geniu mult mai practic, care şi-a făcut o orchestră pentru nunţi şi înmormântări; la prânz cântă la înmormântare, seara merg la nuntă.

Dumitru Manolăchescu

Adică de ce n-am fi într-o relaţie sinceră cu moartea? Dacă tot ne-am născut pentru a muri, de ce să nu învăţăm să trăim în armonie cu acordul final? Sunt întrebări la care oamenii au tot încercat să răspundă de-a lungul timpului.

Uite, de pildă, noi îl avem pe Eminescu, poetul naţional, care a învăţat să moară veşnic tânăr, într-un vers memorabil: „N-am crezut să învăţ a muri vreodată”... Sârbii îl au pe Goran Bregovici, un geniu mult mai practic, care şi-a făcut o orchestră pentru nunţi şi înmormântări; la prânz cântă la înmormântare, seara merg la nuntă. Cam aceleaşi melodii...

Dacă vă uitaţi bine la înmormântările ţiganilor, veţi vedea acolo orches tre întregi care nu cântă muzici triste, ci de-ălea de-ale noastre, neaoşe, vesele, scoase parcă din repertoriul dacilor liberi – care, se ştie, considerau moartea o izbăvire, un noroc şi se aruncau bucuroşi în suliţele romanilor. De chefurile care se încingeau apoi întru pomenirea morţilor, să nu mai vorbim, cred că de acolo ni se trag multe. Inclusiv consumul ridicat de bere pe cap de locuitor, după cum ne informează reclamele. Şi pentru că sunt atât de strâns legate, nunţile, botezurile şi înmormântările se oficiază de aceiaşi preoţi, iar serviciile sunt asigurate de aceeaşi firmă, după cum se observă şi în imaginea alăturată. N-au ei treabă cu limba română, dar afacerile merg bine, mai ales pe timp de criză. Cât des pre limba noastră cea română, ce să zic? Ea este permanent ofen sată, hărţuită, siluită, violată în grup sau pe persoană fizică... Păi dacă tot există „avionuri”, „sistemuri” şi alte asemenea ingenioase mistificări ale pluralului, de ce n-ar exista şi reversul medaliei? Adică de ce-ar fi mai bun „botezuri” decât „boteze”?... ţi-ai dracu să fiţi, ne-aţi băgat în ceaţă cu „succesurile” Ebei şi-acu nu vă mai place „boteze”... Apropo de trioletul ăsta, am asistat la o înmormântare care m-a convins definitiv că viaţa bate orice – film, carte, orchestră... Eram în timpul slujbei funerare, preotul tocmai vorbea despre meritele răposatului, care participase la război şi, printre altele, fusese acordeonist în fanfara regimentului şi brancardier, când dintr-o parte a capelei au început să se-audă glasuri puternice: „Ce zice, ce zice?” – întreba un rezer vist bătrân fudul de urechi pe altul care nu ştia să vorbească în şoaptă. „Zice c-a fost acordeonist în fanfară”, îi răspunde cel cu voce de stentor. „Ei, pe dracu, ce acordeonist, poate trombonist”...

Tot ruptă din viaţă mi s-a părut şi altă scenă absolut reală: la aceeaşi oră, în acelaşi local, în două săli diferite dar vecine, se întâmplau pomenirea unui mort şi botezul unui copil abia născut. Impresionantă şi ciudată alăturare, de o parte durere şi glasuri de preoţi miluind trista adunare, alături, într-o audiţie perfectă, cântece şi urări de viaţă lungă răzbătând din staţii puternice. Asta e viaţa, la urma-urmei, naştere, botez, căsătorie, moarte, naştere... dintotdeauna şi până-n vecii vecilor.

Despre nunţi încheiate prost, în tristeţi mormântale, aţi mai auzit şi dv. şi-am auzit şi eu. Dar nimic nu se compară cu râsu-plânsu care te-apucă atunci când afli, de pildă, că unora le-a fost furat darul de nuntă, aproape 200 de milioane de lei vechi, care fuseseră aşezaţi, cuminţi, într-o căsuţă mică de carton, pe masa mirilor. Hoţii au agăţat căsuţa de carton de mâner cu un băţ lung şi-au săltat-o peste gardul de stuf care împrejmuia locanta...

Vedeţi, aşadar, cât de strâns legate sunt toate şi cum joacă reclamele din imagine rolul de mediator între componentele esenţiale ale vieţii oamenilor într-o societate care îmbină armonios veselia cu tristeţea, încercând să treacă astfel cumpliţii ani de criză economică.

Distribuie articolul:  
|

OPINII

De acelasi autor

Comentarii: 2

Adaugă comentariu
silviu, 21 noiembrie 2010
ocazii=ocazii festive ... pana la inmormantare e cale lunga !!!
freeman, 19 noiembrie 2010
botezul si inmormantarea=nasterea si moartea ca si soarele si luna
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.