Dumitru Manolăchescu

Ca să n-avem vorbe grele, înţeleg prin covăsneni pe toţi aceia care trăiesc în judeţul Covasna, indiferent unde s-au născut sau când au ajuns în zonă.

Ca şi bănăţenii, covăsnenii sunt un neam de oameni care vor să fie mereu „fruncea”. Spre deosebire, însă, de bănăţeni, ai noştri nu prea reuşesc. Acum or să mă-njure patrioţii locali care cred că au rupt gura lumii cu cea mai mare îngheţată, sau cea mai lungă mămăligă cu brânză (oare cum nu s-or fi gândit moldovenii la chestia asta?...), ori cea mai mare ciorbă de peşte, tocană, kurtos-kalacs etc. Cred c-au şi dansat-agitat necontenit cele mai multe zile şi nopţi, intrând în Cartea Recordurilor. Suntem, e clar, nişte mâncăcioşi agitaţi de top. Dar cam atât. Aici se opresc realizările. Urmează o lungă serie neagră, din care extragem esenţa:

*Suntem printre judeţele cu cele mai mici salarii şi pensii, deci cu unul din cele mai scăzute niveluri de trai din ţară.

*Suntem printre primii din coadă şi la infrastructură rutieră

*Necazurile de tot soiul, stresul, şomajul peste medie, falimentele, veniturile mici şi problemele mari ne duc şi pe unul din primele locuri la capitolul sinucideri.

Naşpa rău, dar pe cine mai interesează „amănuntele” astea?! E aproape jenant şi să le scrii, darmi-te să le trăieşti.. Păcat, uite că luat cu alte tristeţi era să uit că suntem judeţul cel mai vizitat de marii oameni ai ţării, preşedinţi, guvernanţi, parlamentari... Gândiţi-vă numai la d-na Udrea şi la dl. Băsescu – nu mai vorbesc de dl. Marko Bela, sau dl. ministru Borbely Laszlo, ei sunt de-ai casei –, de câte ori n-au fost ei în mijlocul nostru, să ne asculte păsurile şi să ne spună s-o lăsăm mai moale cu naţionalismele, separatismele, şovinismele şi alte isme...

Important este, însă, că responsabilii vieţii noastre în acest judeţ ca o inimă bolnavă s-au gândit să fie receptivi la noutăţile din vecini şi să înveţe de la alţii. Primarul nostru, de pildă, s-a gândit că nu-i rău să înveţi din experienţa bogată a primarului de Braşov. Sigur că nu-i rău, problema e ce anume înveţi de la vecinul Scripcaru. Învăţăm, de pildă, să facem nişte sensuri giratorii ca lumea, care să fluidizeze, nu să încurce circulaţia? Nu, la lecţia asta edilii noştri au lipsit. Or fi învăţat, atunci, să întreţină nişte drumuri cumsecade, să facă nişte trotuare circulabile şi pentru tocurile doamnelor, nu doar pentru cizmele domnilor? Nu, nici asta n-au reuşit, vă lămuriţi circulând pe străzile şi trotuarele din chiar centrul municipiului, de periferie nu mai vorbesc.

Să nu fim, totuşi, răi şi să le mai dăm o şansă gospodarilor urbei. Se pare că vom avea şi noi parte de o fărâmă din bunăstarea braşovenilor. Există un proiect care va înzestra parcările blocurilor cu „centuri de castitate” de culoare galbenă, câştigate cinstit la licitaţie, spre folosul bugetului primăriei. Aşa au făcut şi braşovenii şi-acum, dacă te duci să-ţi vizitezi o rudă în orice cartier al oraşului, dai de parcări numerotate civilizat, prevăzute cu „centurile“ galbene închise cu lacăt... Ca lumea, ce să mai vorbim, dacă îţi aşezi maşina pe un număr oarecare te trezeşti cu ştergătoarele ridicate, dacă nu cumva luate cu totul, sau cu roţile dezumflate... Nenorocirea e că nici pe trotuarele frumos asfaltate nu-ţi poţi parca maşina, pentru că nu toţi avem 4 ori 4, cu garda sus, ca să putem urca bordurile noi şi solide care le străjuiesc. Cu bordurile s-a încercat şi la noi ceva, dar fără prea mult succes, cred că n-a avut fabrica material destul, n-au ieşit decât ascuţite, nu şi înalte... Chestie de gust, nu ne băgăm! Şi-apoi, unde să le pui, dacă n-ai trotuare?!

Dar să nu ne mai legăm noi de alţii, să ne vedem lungul nasului şi al bulzului de Turia şi să recunoaştem că, mândri şi orgolioşi cum suntem, tristeţea şi invidia ne macină. Important e să nu ne pierdem speranţa: avem toate şansele să obţinem un alt loc fruntaş după ce dl. ministru Borbely va iniţia un concurs pentru „cel mai lung termen de execuţie a unei străzi pe o lungime de 300 de metri”. Aici, cu siguranţă, primarul nostru îl va bate pe primarul Braşovului!