Dumitru Manolăchescu

Oricât ai fi de misogin sau înregimentat politic de partea cealaltă a baricadei, nu poţi să nu recunoşti un anumit farmec la doamna ministru Elena Udrea. Am văzut-o de aproape când a fost în sala de şedinţe a Prefecturii, a avut atunci o întâlnire cu directori, oficialităţi locale şi oameni politici de felurite culori. O persoană care nu-ţi ia ochii şi nu-ţi aprinde simţurile prin ceva în mod special, dar care în ansamblu are un „nu ştiu ce” care impresionează şi dă frumos mai ales pe sticlă. Fără îndoială, este o doamnă care a crescut politic foarte mult în ultimii ani, care acum e preşedintele organizaţiei PDL Bucureşti şi care dă de înţeles că s-ar putea să fie primarul general al Capitalei. Drum lung de la „preşedintele Norvegiei” încoace, nu?

Dacă mă gândesc bine, dintre toate femeile alese de Traian Băsescu spre a fi basculate în vârful căruţei politice, Elena Udrea este singura care a confirmat aşteptările. Niciuna alta n-a rupt gura târgului mai mult decât d-na ministru. Monica Iacob Ridzi s-a compromis iremediabil şi definitiv în scandalul achiziţiilor publice la Ministerul Tineretului, demonstrând că n-are stofă nici de şefă de cabinet, nicicum de ministru, Raluca Turcan e decolorată, afectată şi incapabilă de gesturi sau cuvinte memorabile, de d-na Plăcintă, de curând propulsată în PDL, n-am nimic de spus pentru că nici nu e ceva de spus... Cine-ar mai fi? Da, d-na Monica Macovei, în ea mulţi îşi puseseră mari speranţe la un moment dat, acum din păcate fostul ministru al Justiţiei pare obosită de activitatea în Parlamentul european, a intrat întrun con de umbră nemeritat, dar astea sunt riscurile înregimentării politice atipice...

Revenind la Elena Udrea, singura care a confirmat, sunt de remarcat voinţa şi determinarea acestei doamne în mai tot ce face. A fost de multe ori în judeţul nostru şi de fiecare dată a fost extrem de bine primită de oficialităţile UDMR. Care au fost impresionate nu doar de farmecul personal al doamnei Udrea, ci şi de puterea ei de a înţelege problemele specifice ale comunităţii. La rândul lor, politicienii de etnie română au remarcat lobby-ul extrem de eficient făcut de d-na ministru în Guvernul României pentru a-şi respecta promisiunile făcute. Şi nu au fost puţine promisiunile astea.

Dacă m-ar întreba cineva ce anume apreciez la d-na Elena Udrea, n-aş şti ce să spun. Habar n-am dacă are fler sau inteligenţă politică, iar deşteaptă sau cultă din cale afară nu pare a fi... E clar, însă, că ansamblul funcţionează! E drept că saltul ei politic s-a produs într-un moment de derută în interiorul PDL, moment în care, iată, „greii” partidului se ascund sub fustele doamnelor, lăsându-le să-şi rupă gâtul într-o perioadă extrem de complicată politic pentru partidul sacrificat de Tra ian Băsescu pe altarul Guvernării. Ideea este, probabil, asta: „Du-te, Lenuţo, du-te cu Dumnezeu înainte, dacă-ţi iese, e bine pentru toţi, dacă nu, e rău doar pentru tine”. Cel puţin asta a fost exprimarea lui Vasile Blaga şi nu se poate spune că secretarul general al PDL nu ştie ce spune! Ce să mai zic de spusele d-lui ministru Teodor Baconschi?! „De pun eforturi monumentale pentru a rezista tentaţiilor exer citate de d-na Udrea asu pra mea”... a rostit domnia sa într-un fel de „laudatio” politic cu prilejul alegerii doamnei Udrea la preşedinţia organi zaţiei PDL Bucureşti. Ori era pus pe miştouri, ori era băut dl. ministru, altfel nu se explică vorbele astea din partea unui intelectual rasat, care întâmplător e şi ministru de externe!

Lăudată, contestată, adulată, dorită, dispreţuită dar de nimeni ignorată, Elena Udrea

îşi vede de drumul pe care a pornit dintr-o incomodă poziţie de şefă de cabinet prezidenţial. Va fi interesant de văzut pe cine va sprijini Elena Udrea la şefia PDL, la alegerile din primăvară. Dacă va fi în echipa lui Vasile Blaga va fi făcut, cred, alegerea corectă.

Dacă îi va adăposti, însă, sub fuste pe arădeanul Gh. Falcă, om cu dosare şi alte greutăţi pe la DNA, ori pe omnitentatul domn Baconschi, înseamnă că va pune sub semnul întrebării chiar viiitorul partidului. Viitor care îi interesează pe mulţi, inclusiv pe cei neafiliaţi politic, pentru că e vorba de partidul aflat la guvernare, ale cărui decizii ne afectează profund existenţa, după cum singuri puteţi constata.