Dumitru Manolăchescu Îmi displace să dau sfaturi şi să fac pe moralistul. N-am avut niciodată asemenea aplecări. Dar, pentru că la finele săptămânii ăsteia se întâmplă unul dintre cele mai importante evenimente politice ale anului – Congresul PDL –, o să vă rog să-mi îngăduiţi să gândesc în văzul lumii ceea ce alţii nu fac decât în propria lor minte. Evident, va fi vorba de partide politice, guvern, Putere, preşedinţi, Boc, Blaga, presă şi alte nenorociri pe care românii şi le asumă din când în când, de care apoi se leapădă şi tot aşa, până când alegerile îi vor împărţi din nou, a câta oară?

Dumitru Manolăchescu

Îmi displace să dau sfaturi şi să fac pe moralistul. N-am avut niciodată asemenea aplecări. Dar, pentru că la finele săptămânii ăsteia se întâmplă unul dintre cele mai importante evenimente politice ale anului – Congresul PDL –, o să vă rog să-mi îngăduiţi să gândesc în văzul lumii ceea ce alţii nu fac decât în propria lor minte. Evident, va fi vorba de partide politice, guvern, Putere, preşedinţi, Boc, Blaga, presă şi alte nenorociri pe care românii şi le asumă din când în când, de care apoi se leapădă şi tot aşa, până când alegerile îi vor împărţi din nou, a câta oară?, în tabere care se urăsc definitiv şi irevocabil. Ăsta să fie rostul politicii într-o societate normală? N-aş crede, dar de unde până unde suntem noi normali?!

Aşadar, ce impact pot să aibă alegerile din PDL asupra vieţii noastre, a copiilor şi nepoţilor? Păi aici sunt două variante: un impact nesemnificativ pe termen scurt şi unul puternic pe termen mediu şi lung. În traducere: *Dacă rămâne Emil Boc preşedinte de partid şi Traian Băsescu reuşeşte să-i convingă pe şefii de organizaţie din ţară să accepte un alt premier, poate Vasile Blaga, poate un independent (fie el şi cu vagi nuanţe portocalii), atunci sunt şanse importante ca PDL să revină încet-încet în sondaje, odată cu deja anunţata creştere economică, până la limita la care nu va putea fi ignorat de PSD şi/sau PNL într-o viitoare construcţie politică *Dacă Traian Băsescu şi reprezentanţii „poporului pedelist” se încăpăţânează să-l ţină pe Emil Boc şi prim-ministru, şi preşedinte de partid, atunci părerea mea este că PDL nu va mai avea nicio şansă să-şi revină până la alegerile din cursul anului viitor. Şi asta pentru simplul fapt că românii nu văd în Boc un premier care i-a scos din criză, ci un om care le-a scos un sfert de leafă din buzunar în fiecare lună, care le-a redus veniturile, le-a crescut taxele, le-a luat spitalul de lângă casă etc. *Dacă Emil Boc rămâne premier, iar Vasile Blaga este ales preşedinte al PDL, soarta partidului va fi la discreţia creşterii economice şi a relaţiilor dintre Blaga şi Traian Băsescu. Adică în acest caz se poate întâmpla absolut orice cu actualul partid de guvernământ.

N-am luat în calcul posibilitatea ca Emil Boc să dispară şi de la Palatul Victoria, şi de la sediul PDL din Aleea Modrogan. N-am făcut-o pentru simplul motiv că Emil Boc este încă premier şi are suficientă influenţă asupra organizaţiilor judeţene ale partidului. Ca să nu mai vorbim de susţinerea declarată a preşedintelui Băsescu, deloc de neglijat.

În toate situaţiile descrise mai sus, impactul – tăria şi durata lui calculaţi-le dvs., sunt prea multe păreri pentru ca eu să reuşesc o medie – va fi exacerbat, denaturat, manelizat până la saturaţie de presa inamică. Vom fi manipulaţi din greu către ceea ce Antenelor şi Realităţii li se va comanda: desfiinţarea PDL şi a lui Traian Băsescu, pentru ca, după alegeri, PNL şi Antonescu să poată poza în „salvatorii de dreapta” ai naţiei. Abia atunci şi numai atunci electoratul de dreapta va fi dispus să uite dragostea oarbă dintre PSD şi PNL, finalizată printr-un autoritar deviaţionism de stânga întruchipat de un lider liberal obsedat de Palatul Cotroceni.

Nu am nici cea mai mică idee despre calculele şi planurile pe care şi le fac liderii din teritoriu pentru votul de duminică. Tot ce pot să sper este ca alegerea lor să aibă în vedere soarta muritorilor de rând, inclusiv a românilor din Covasna, şi mai puţin interesele grupurilor şi prietenilor politici. Am insistat asupra nevoii de protecţie a românilor din Covasna pentru că de maghiarii din zonă are suficientă grijă UDMR, partid care va „căpuşa” întotdeauna cu maximă eficienţă etnică orice formaţiune politică aflată la guvernare. Din păcate, nu e nicio noutate în ceea ce spun: în vreme ce partidele româneşti se ceartă şi îşi pun piedici chiar şi când e vorba de proiecte utile populaţiei, liderii UDMR fac front comun în susţinerea intereselor economice ale maghiarilor, încurajându-i să înceapă afaceri şi salvându-i pe unii de la faliment printr-un lobby politic extrem de bine gândit. Principiul după care se ghidează e simplu: „Fraţilor, ne mai certăm noi aşa, de ochii lumii, dar când e vorba de comunitatea maghiară nu e loc de piedici şi contre”. Principiul ăsta nu a ajuns încă la cunoştinţa şi conştiinţa politicienilor români, indiferent de partidul din care fac parte.