Dumitru Manolăchescu

Preşedintele Consiliului judeţean, Tamas Sandor, şi primarul municipiului Sfântu-Gheorghe, Antal Arpad, au vorbit lucruri interesante la emisiunea 2 plus 1, transformată la B1 TV în 2 plus 2 de dragul unităţii de cuget şi simţiri a oamenilor importanţi din UDMR. Printre altele, ei au vorbit despre

*Autonomia Ţinutului Secuiesc, în care locuitorii ar putea trăi bine merci din taxele şi impozitele strânse pe plan local, dacă ele n-ar trebui să fie direcţionate spre bugetul central. Tare-aş fi curios s-o văd şi pe-asta! Din ce, Doamne iartămă, să trăiască Harghita şi Covasna fără implicarea bugetului de stat? Mi se pare mie, ori dumnealor confundă dorinţa cu... putinţa?! De acord cu descentralizarea, numai că e un proces al dracului de complicat, care ne poate scoate la lumină sau îngropa definitiv, depinde cu câtă inteligenţă şi grijă e făcut. Aşa că eu nu m-aş grăbi să cer luna de pe cer înainte de a-mi fi construit grajdul în care s-o închid...

*Bogăţiile inestimabile ale judeţului Covasna, adică borvizul, aerul şi... fraierul (ultima

e de la mine, primele aparţin d-lui preşedinte Tamas), ar putea duce judeţul Covasna pe cele mai înalte culmi de progres şi civilizaţie. Ideea e aceeaşi, navem nevoie de Bucureşti, ne descurcăm cu ce produc covăsnenii şi natura cea atât de darnică. Aşa să fie?! Că unii ar putea traduce şi altfel: avem Vereştoii noştri, nu ne mai trebuie şi Hrebenciucii lor...

*Relaţiile cu românii din zonă suferă, recunoştea dl. primar Antal, din cauza lipsei de comunicare manifestate inclusiv la nivelul UDMR. Am observat un lucru interesant, care funcţionează de sus până jos: cum nu merge ceva undeva, cum se dă vina pe lipsa de comunicare! De parcă ar fi un blestem aruncat de strămoşi asupra noastră şi dus mai departe, până la sfârşitul veacurilor. Asta în timp ce guvernul român are un vicepremier, trei miniştri şi nimeni nu mai ştie câţi secretari, subsecretari de stat şi directori prin ministere din partea UDMR. Poate ar fi timpul să-i înveţe cineva să comunice pe băieţii ăştia, poate a venit vremea ca specialiştii în ştiinţele comunicării să fie folosiţi deadevăratelea, nu doar pe hârtie.

Altfel, ca unul care n-am niciun talent în materie, pot să vă spun doar că fără dialog, nu poţi avea comunicare. Aşa că dialogaţi, fraţilor, vorbiţi între voi şi mai lăsaţi intransigentele comunicate de presă, care nu ţin loc de-o strângere de mână şi un privit în ochi!

*Ei, şi-am ajuns la ce mi-a plăcut cel mai mult din tot ce sa spus la emisiunea cu pricina. Cugetarea aparţine primarului nostru, Antal Arpad, care dovedeşte, astfel, o dată în plus certe calităţi de politician, ascunse de o vremelnică ocupaţie de prim gospodar al municipiului. Spunea dumnealui că maghiarii din Ţinutul Secuiesc sunt mai fideli şi mai loiali României decât poliţiştii MAI care s-au dat în stambă la Palatul Cotroceni, în judeţul Neamţ şi cine mai ştie pe unde. Nenorocirea e că nici nu-l poţi contrazice, pentru că aşa este! Iar cugetarea d-lui primar Antal a fost completată, câteva seri mai târziu, chiar de preşedintele Traian Băsescu, care, supărat pe poliţişti, îi acuza că, după ce au făcut striptease cu caschetele la Cotroceni, sau dezbrăcat şi de caracter pe la televiziuni! Era vorba, evident, de gesturile şi strigăturile impardonabile de la mitingul poliţiştilor nemulţumiţi că li s-au redus lefurile şi de poliţiştii corupţi din judeţul Neamţ, în frunte cu inspectorul şef Şoric, prietenul cămătarilor şi al interlopilor.

Logica d-lui Antal este, trebuie să recunosc, fără cusur: maghiarii reprezentaţi de UDMR n-au trădat niciodată vreun guvern al României în care au fost cooptaţi de la Revoluţie încoace, ba chiar au sprijinit în Parlament Guvernul Năstase, fără a participa efectiv la guvernare, ceea ce a adus substanţiale servicii de imagine ţării noastre pe plan extern, contribuind la primirea României în marea familie europeană. Poliţiştii români, în schimb, şi-au demonstrat incapacitatea de a înţelege nevoile reale ale ţării, cedând psihic la prima confruntare cu duşmanul nostru comun: criza economică. În acest context, acţiunile poliţiştilor implicaţi în cele două scandaluri pot fi considerate o expresie a lipsei de loialitate faţă de statul român şi de fidelitate faţă de Ministerul din care aceştia fac parte. De acord fiind cu dl. Antal Arpad, să vedem, însă, şi partea luminoasă a lucrurilor şi anume aceea că poliţiştii români, în imensa lor majoritate, nu împărtăşesc nici opiniile, nici conduita foştilor (sperăm...) colegi de Minister. Şi spun asta, vă rog să mă credeţi, în cunoştinţă de cauză.