Emoții, trăiri și mândrie pentru Andrea Gavriliu și Ștefan Lupu, tinerii creatori ai unui spectacol-fenomen

Producția independentă „Zic Zac”, realizată de un grup de tineri actori, dintre care doi chiar din Sfântu Gheorghe, a atras duminică seară un public numeros în Sala Studio din curtea Teatrului. Spectacolul, realizat de Andrea Gavriliu alături de actorii Ștefan Lupu și Gabriel Costin, a surprins publicul tocmai prin faptul că a fost altceva. „Zic Zac” este un spectacol care atrage prin forța sa – o forță a realităților și o expunere a temerilor pe care le trăim cu toții, redate prin mai puține cuvinte și mai multă libertate de exprimare a trupurilor. Un spectacol de teatru-dans care aduce, surprinzător pentru unii, și mult umor. Măștile pe care le purtăm zilnic în funcție de situațiile ori persoanele din jur, gesturile mecanice pe care ni le însușim ca stil de viață, orgoliile care nu ne lasă să fim cine vrem până la capăt, supunerea în fața unor convenții ori împrejurări exterioare – toate acestea sunt transmise în „Zic Zac”. Iar spectatorul regăsește, dincolo de o multitudine de stări, situații care nu îl pot lăsa indiferent, tocmai pentru că le-a trăit cumva, cândva. Și tocmai prin atingerea acestor corzi sensibile, diferind de la spectator la spectator, misiunea piesei a fost atinsă, căci nimeni nu a putut pleca spunând că nu a  (re)trăit un sentiment – fie el de nostalgie, jenă, împlinire, atracție, ori chiar bucurie.

Un spectacol pentru spiritul tânăr și fără bariere

Andrea Gavriliu și Ștefan Lupu, doi tineri actori plecați din Sfântu Gheorghe, au reușit să creeze o piesă impresionantă, cu un decor precum o jucărie. Un spectacol vesel și trist în același timp, un spectacol care a ridicat întrebări privitorilor. Și nu în ultimul rând, genul de spectacol care poate atrage un segment important de public: tinerii. Pentru că „Zic Zac” reprezintă forma de teatru care, deocamdată, se regăsește în doze foarte mici în teatrele românești: nu e un spectacol clasic, cu decoruri masive și zeci de actori, după cum nu pică nici în cealaltă extremă, fiind o artă atât de modernă încât nu să nu poată fi înțeleasă. De fapt, „Zic Zac” are multă putere și pasiune, actorii expunându-și pe scenă trăirile cele mai intime și, de ce nu, o parte din suflet. Așa devine „Zic Zac” un spectacol viu, antrenant, care nu te lasă să te plictisești și te atrage iremediabil.

Iar toate acestea s-au văzut pe publicul din Sfântu Gheorghe, care la ieșire a admis că „Zic Zac” și-a îndeplinit misiunea, ba chiar a depășit așteptările.

„Am venit, recunosc, cu unele rezerve. Am venit pentru că îi știam pe Andrea și Ștefan, știam că spectacolul e unul deosebit, dar îmi păstrasem unele rezerve. Și m-a surprins plăcut, tocmai pentru că a atins unele teme tabu, pentru că am văzut scene prin care sexualitatea răzbătea puternic într-o manieră amuzantă și deloc impertinentă. Și cred că acesta e genul de spectacole de care avem nevoie: cele care nu te lasă să pleci indiferent, ci te fac să te gândești la anumite subiecte și după ce reflectoarele și aplauzele s-au stins”, ne-a spus Victoria, în vârstă de 42 de ani.

Actrița Fatma Mohamed de la Teatrul Andrei Mureșanu, cea cu care Andrea și Ștefan au lucrat pe vremea când erau doar aspiranți la actorie, ne-a spus că experiența de a-i vedea pe cei doi pe scenă, într-o piesă realizată profesionist, a fost mai mult decât emoționantă.

„M-am bucurat enorm pentru ei, am fost mândră de ei, că au ajuns să exceleze. Spectacolul lor e profesionist și a depășit nivelele, încercând să spargă barierele dintr-un teatru de stat, fiind asumat și autentic”, spune Fatma Mohamed.

Și pentru mulți dintre cei care au fost duminică la „Zic Zac”, jocul actorilor, energia lor, vivacitatea și volatilitatea spectacolului au fost confirmarea că valorile ies la suprafață, chiar dacă pleacă din Sfântu Gheorghe și chiar dacă trăim vremuri în care tindem să credem că aproape nimic din ce e bun nu mai are șanse de reușită. Cumva, Andrea, Ștefan și Gabriel au reușit să redea încrederea că se poate.

„Zic Zac” a fost jucat pentru a 20-a oară, la Sfântu Gheorghe, după ce a fost purtat prin marile orașe ale țării, iar la București a fost jucat în mai multe spații. Aducerea spectacolului la Sfântu Gheorghe nu a fost una facilă, tocmai pentru că echipa acestuia este implicată, constant, în diverse alte proiecte. Plus că mai există partea de birocrație și cheltuieli deloc neglijabile. Însă, în cele din urmă, a meritat – asta au simțit actorii, asta a simțit și publicul.

Pentru Andrea și Ștefan, reprezentația de la Sfântu Gheorghe a fost una deosebită și plină de emoții: pentru că jucau acasă, în fața părinților, prietenilor, cunoscuților, foștilor profesori. Și pentru că jucau într-o piesă a lor, gândită și pusă în scenă de ei, fără amestecul cuiva dinafară. Tocmai din cauza asta, presiunea a fost diferită, iar emoțiile însutite.

Andrea și Ștefan, față în față cu elevii de la CNMV

Și tot emoții au simțit Andrea și Ștefan a doua zi, când au participat la o întâlnire cu un grup de elevi de la Colegiul Național Mihai Viteazul (CNMV), acolo unde ei înșiși au urmat liceul. La întâlnirea cu tinerii, Andrea și Ștefan le-au vorbit acestora despre importanța alegerilor pe care le facem în viață și modalitatea în care meseria pe care ne-o alegem ne poate împlini sau, dimpotrivă, dărâma. Cei doi și-au amintit momentele în care ei înșiși au luat drumul artei – fără o determinare inițială de a face actorie, atât Andrea și Ștefan au fost mai mult aleși, parcă, de aceasta. Lucrând în liceu cu actorii de atunci ai Teatrului Andrei Mureșanu – Fatma Mohamed și Florin Vidamski, care au inițiat trupele de teatru din licee, Andrea și Ștefan au arătat că parcursul lor nu a fost unul deloc ușor ci s-a împlinit prin multă muncă și determinare. Cei doi au vorbit, de asemenea, despre încorsetarea teatrelor de stat și starea de libertate pe care un artist o poate dobândi prin proiectele independente, admițând, de asemenea, că și statutul de angajat într-un teatru oferă, totuși, anumite avantaje. Spectacolul „Zic Zac” l-au descris ca fiind „copilul” lor, și au punctat faptul că pentru a se afla într-o continuă dezvoltare și învățare, niciunul dintre ei nu s-a limitat la actorie, deși asta le e formația de bază. Astfel, Andrea a urmat un master în coregrafie – „Zic Zac” născându-se de fapt ca spectacol de disertație, în vreme ce Ștefan, în prezent asistent universitar și urmând un doctorat, e membru al unei trupe de dans contemporan.

„Privind mereu în jur, absorbind ce vedem și încercând permanent să facem mai mult, să depășim anumite limite, am reușit în cele din urmă cu „Zic Zac”, din care am creat un spectacol de succes, care aduce teatrul și dansul contemporan la un loc. Am senzația că împletim foarte bine actoria cu dansul, iar în 2013 nici nu cred că mai e de ajuns să faci foarte bine un singur lucru – pentru a te putea menține în anumite poziții, trebuie să știi face bine cel puțin două lucruri”, a punctat Ștefan Lupu în fața liceenilor de la CNMV.

În aceeași notă, Andrea le-a spus tinerilor să creadă în ei și în pasiunile lor, tocmai pentru că a ajunge să trăiești dintr-o meserie pe care o faci din plăcere este un mare noroc. „În plus, la finalul muncii te așteaptă satisfacții enorme, care șterg parcă cu buretele toată munca, toți nervii, tot chinul – aplauzele finale și credința că am făcut ceva deosebit fac ca nimic din ce-a fost greu să nu mai conteze”, a punctat Andrea.

Nevoia de modele și pozitivism se resimte acut

La rândul lor, tinerii au ascultat cu entuziasm vorbele celor doi, recunoscând că printre ei se aflau unii care cochetează deja cu actoria. Cu toate acestea, tinerii s-au arătat oarecum reținuți și reticenți la ideea că într-adevăr, visurile pot fi urmate și împlinite – drept pentru care, cele mai multe dintre întrebările lor s-au referit la dacă pentru cei doi a existat „tentația” de a renunța la actorie, din pricina greutăților întâmpinate. Atât Andrea cât și Ștefan au recunoscut că se poate ca în anumite momente să le fi trecut asta prin minte, dar au subliniat că o chemare reală pentru anumite lucruri se deosebește, probabil, tocmai prin asta: că oricât de greu ar fi, nu renunți.

Organizatorul „Zic Zac” la Sfântu Gheorghe şi preşedinte al Asociaţiei Pentru Comunitate, Daniel Șanta, ne-a declarat la rândul său că aducerea spectacolului aici a fost una inspirată, dincolo de orice probleme tehnice ori birocratice ar fi întâmpinat organizarea în sine a evenimentului. De altfel, Daniel Șanta a precizat că este posibil ca în 2014 spectacolul să fie readus, pentru a putea fi vizionat și de către cei care duminică n-au apucat să o facă. În ceea ce privește întâlnirea cu elevii de la CNMV, pe care Daniel Șanta a moderat-o, acesta a arătat că s-a văzut, încă o dată, câtă nevoie au tinerii de modele tangibile.

„Putem considera că acest eveniment de la CNMV este o altfel de punte între generaţii – mai apropiate, e drept. Dar cred că e și mai bine să primești mesaje de la oameni mult mai apropiați de tine, cu care să te identifici – oameni cu probleme specifice vârstei, care s-au născut aici, au trecut prin același liceu, au avut parte de aceiași profesori și mentori. Iar când vezi că au reușit să iasă în evidență, să-și depășească condiția și să facă ceva deosebit, asta dă multă încredere și speranță. Și avem nevoie de pozitivism, de optimism, pentru că toate mesajele pe care le primește azi societatea sunt negative, pesimiste, lipsite de încredere și dezarmante. Or, când vezi și altceva, parcă îți vine să faci și tu ceva”, a spus Daniel Șanta, arătând că perspectiva din care elevii au pus întrebările – cu tema eșecului ori a intangibilității, este îngrijorătoare, subliniind încă o dată că trăim într-o societate de „neîmpliniți”. Și tocmai de aceea e o nevoie mare de a da un start pozitiv copiilor și tinerilor, de a le oferi exemple tangibile, la care se pot raporta și care le pot servi exemplul și motivația că împlinirea și a trăi făcând ceea ce-ți place nu sunt doar privilegii, ci și posibile.