ACTUALITATE 11 ianuarie 2015

Vitrinele magazinelor – un „vânzător” neexploatat la Sfântu Gheorghe

de Agerpres | 411 vizualizări

Vitrine magazine Sfantu Gheorghe ianuarie 2015 - 3

O vitrină aranjată sporeşte vânzările, aşa cum se spune adesea, cu aproape 30%, dar cei mai mulţi dintre comercianţii din municipiul Sfântu Gheorghe nu se folosesc de acest „vânzător tăcut”.

O simplă plimbare pe străzile din municipiu ajunge ca să îţi dai seama că majoritatea comercianţilor nu au nici bani, nici imaginaţie şi nici bun gust. Mai toate vitrinele magazinelor sunt anoste, aranjate după bunul plac şi inspiraţia de moment a vânzătoarelor, care, de altfel, şi recunosc acest lucru. Dornice să demonstreze că „avem de toate”, multe dintre ele îngrămădesc în vitrine, într-o logică îndoielnică, tot felul de mărfuri, de la produse cosmetice, bijuterii şi lenjerie intimă până la jucării, ibrice, patine, tacâmuri şi farfurii de porţelan. Aranjez vitrinele cu ce este la sezon. Încerc să pun cât mai multe lucruri acolo, să se vadă de afară că avem”, a declarat vânzătoarea unui magazin de pe strada Şcolii, din centrul municipiului.

Există şi excepţii

Sunt, evident, şi magazine specializate pe îmbrăcăminte, încălţăminte, alimente, produse naturiste, librării, dar, cu puţine excepţii, vitrinele lor arată asemenea prăvăliilor de la ţară. Printre excepţii se numără o florărie din vecinătatea parcului central, a cărei patroană, Julia, îşi decorează singură vitrinele, inspirându-se din reviste şi de pe Internet. Schimbă decorul în fiecare sezon sau în funcţie de vreo sărbătoare şi recunoaşte că nu e deloc uşor şi nici ieftin să amenajezi o vitrină reuşită şi cu bun gust. Ne mai uitam prin reviste, mai vedem care este trendul în străinătate, investim cât de cât, atât cât ne permitem ca să facem vitrinele frumoase şi atrăgătoare, dar este şi un hobby. Am avut cândva un magazin fără vitrine şi întotdeauna mi-am dorit nişte vitrine mari, în care să mă pot desfăşura, să reprezinte sufletul meu”, spune Julia.

Pe strada Ciucului, una dintre cele mai vechi din municipiul Sfântu Gheorghe, întâlneşti un atelier de „pantofărie”, moştenitorul de drept al unei foste cooperative meşteşugăreşti. În vitrină, cizme şi pantofi din piele aparent demodaţi, dar care te ţin ani mulţi. Pe vremuri dacă îţi făceai pantofi la comandă erai „cineva”, pe când azi doar clienţii chibzuiţi şi cei foarte pretenţioşi mai trec pragul acestui atelier care a reuşit să supravieţuiască crizei şi concurenţei produselor aduse de peste mări şi ţări. La câţiva paşi distanţă, o vitrină amenajată minimalist pe care scrie „outlet”, cu manechine înţepenite şi impasibile la trecerea timpului şi tendinţele modei.

Cert e că şi fără vitrine pompoase sunt o serie de magazine în municipiul Sfântu Gheorghe care au clientelă fidelă şi vând foarte bine. E vorba despre magazinele cu haine „second-hand”, „turkalo” cum le spun localnicii, care schimbă marfa din vitrină de două-trei ori pe zi. Preţurile încep de la un leu bucata şi ajung la câteva zeci, prin urmare e marfă pentru toată lumea, şi pentru cei cu bani şi pentru cei sărmani. Aşa se şi explică reclamele gen „Second hand first class” afişate pe unele magazine. Municipiul Sfântu Gheorghe e împânzit de astfel de magazine care au invadat nu doar cartierele, ci şi zona centrală, apariţia lor reflectând, după părerea multora, nivelul de trai al localnicilor, majoritatea plătiţi cu salariul minim pe economie.

Înainte de 1989, „vitrinierii” erau la mare căutare, deşi marfă nu prea era şi nici concurenţă între negustori. Decorarea vitrinelor ţinea mai mult de estetica oraşului decât de marketing.

Széles József a lucrat peste 30 de ani ca vitrinier-decorator, dar s-a reprofilat ca restaurator la muzeu. „Vitrina este un vânzător mut, dar, din păcate, şi-a pierdut din interes, mulţi patroni au renunţat la vitrine ca să aibă spaţiu mai mare de vânzare. De aceea, şi eu am fost disponibilizat de la magazinul universal 'Şugaş', unde am lucrat ca vitrinier-decorator timp de 32 de ani. (...) Câteodată îmi plânge sufletul când văd cum arată vitrinele. Au fost multe vitrine frumoase pe care le-am făcut, la urma-urmei e o artă să prinzi trecătorul şi să-l faci cumpărător. Erau vitrine mari şi spaţioase şi puteau fi aranjate cu gust”, a declarat Széles József.

De decorarea vitrinelor s-a ocupat ani de zile şi Zayzon Adam, înainte de a deveni butaforist la Teatrul „Tamási Áron” din Sfântu Gheorghe, unde a lucrat în ultimele trei decenii. „Acum e goană după bani şi nu se mai cheltuie pe vitrine. (...) Mi-a plăcut mult meseria asta, era o muncă foarte diferită, foarte variată. Schimbam vitrinele în fiecare anotimp, trebuia să fii creativ. De fapt, trebuia într-un spaţiu restrâns să faci o compoziţie, să pui marfa într-un decor şi să transmiţi un mesaj pentru omul de pe stradă. Era o provocare să opreşti trecătorii să se uite la vitrină. (...) Nu-mi plac vitrinele de acum, după cum se vede multe nici nu sunt folosite”, a declarat Zayzon Adam.

Patronii ar trebui să mizeze mai mult pe „puterea de seducţie” a vitrinelor

Preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici din judeţul Covasna, Damokos Csaba, spune din experienţă că patronii magazinelor ar trebui să mizeze mai mult pe „puterea de seducţie” a vitrinelor şi să lase specialiştii să le facă „display-ul”. Există tot felul de secrete şi trucuri pentru a le face mai atrăgătoare, care ţin şi de felul în care sunt plasate produsele, de culoarea şi intensitatea luminii.

„Vitrinele ţin de marketing. Cine e bun le face singur, cine e foarte bun angajează pe altcineva, un specialist pentru lucrul ăsta. Eu cred că vitrinele trebuie puse în valoare, ele nu sunt folosite. Pe vremuri erau oameni, artişti plastici talentaţi care se ocupau de vitrine, ăsta era jobul lor, se duceau la fiecare magazin, decorau şi primeau salariu pentru treaba asta. (...) Nu poţi să forţezi pe nimeni să-şi aranjeze vitrina, poţi să-i spui cum să-şi pună firma, cum să-şi coloreze faţada, dar cum să facă vitrina sau să-şi angajeze un vitrinier nu poţi obliga. Dacă ar fi mai multe vitrine aranjate şi oraşul ar arăta altfel, dar oricum situaţia e mult mai bună decât în urmă cu câţiva ani când în centrul municipiului Sfântu Gheorghe erau 45 de vitrine goale în care am făcut expoziţia de artă plastică „Trotuar”. Între timp s-au mai umplut, aşa cum s-au umplut. (...) Sunt soluţii, dar soluţiile costă, sunt destui designeri, graficieni buni în Sfântu Gheorghe care s-ar putea ocupa de vitrine, dar costă”, a declarat Damokos Csaba.

La urma-urmei, spunea un designer, şi vitrinele ţin de cartea de vizită a unui oraş, de prestanţa acestuia şi fac diferenţa dintre un oraş tern şi unul plin de culoare şi viaţă.

Distribuie articolul:  
|

ACTUALITATE

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.