La numai 28 de ani, Victor lucrează deja cu Dark Horse, cea de-a treia editură în ierarhia mondială Când vorbește despre benzi desenate, lui Victor i se aprind ochii și se precipită numai gândindu-se la o nouă revistă, la personaje, la desene, la supereroi. Îţi vorbește înflăcărat despre cum a petrecut șase ore într-un magazin cu reviste de benzi desenate din Budapesta și a plecat de acolo cu trei ghiozdane pline, despre câte ore stă aplecat deasupra foii, pretenţios și atent la cele mai mici detalii, dând viaţă personajelor

La numai 28 de ani, Victor lucrează deja cu Dark Horse, cea de-a treia editură în ierarhia mondială

Când vorbește despre benzi desenate, lui Victor i se aprind ochii și se precipită numai gândindu-se la o nouă revistă, la personaje, la desene, la supereroi. Îţi vorbește înflăcărat despre cum a petrecut șase ore într-un magazin cu reviste de benzi desenate din Budapesta și a plecat de acolo cu trei ghiozdane pline, despre câte ore stă aplecat deasupra foii, pretenţios și atent la cele mai mici detalii, dând viaţă personajelor, despre cum visează să lucreze cu Marvel, cea mai mare editură din lume.

Victor Drujiniu (28 de ani) e din Sfântu-Gheorghe și știe să deseneze cel puţin la fel de frumos pe cât știe să își urmeze visul pe care nu numai că l-a transformat în meserie, dar l-a făcut și unic, el fiind singurul desenator profesionist de benzi desenate din România. Un alt desenator profesionist, dar care a plecat din ţară de mult timp, și care este „inker”, ar fi Sandu Florea.

Benzi din copilărie...

Victor și benzile desenate s-au întâlnit în copilărie. Pe atunci, aveam revistele cu Pif, dar lui îi plăceau benzile realiste și supereroii. A adunat cam tot ce a găsit pe piață în materie de astfel de reviste, în română sau maghiară, și a desenat cât a putut de mult. Pasiunea l-a urmat și pe când era elev la Liceul de Arte din Sfântu-Gheorghe, unde a învățat înainte de a urma cursurile Universității de Artă din Timișoara. Aici și-a aprofundat studiile și s-a perfecționat în acest domeniu, fiind considerat cel mai talentat din grupă.

După ce a lucrat la un studio care la un moment dat s-a închis, Victor a știut că a venit timpul să­și urmeze visul. Un coleg de la studio i-a dat un site cu anunțuri de benzi desenate, unde a trimis CV-uri, și-a făcut un blog cu desene pentru a avea portofoliu on line, și a început să trieze ofertele primite.

Primul lui agent a fost un brazilian care căuta tinere talente și l-a introdus în lumea bună a comics­urilor, iar cu timpul și după mai multe proiecte, acum lucrează pentru americanii de la Dark Horse, a treia mare editură, a lucrat la adaptarea „Predators“ (pentru care a fost selectat dintr-o lungă listă de artiști), a făcut o probă pentru „Buffy, spaima vampirilor“ și este în așteptare la Marvel, unde dorește să ajungă de când se știe.

„Lumea benzilor desenate e pestriță, colorată, dar e frumoasă, mai ales dacă ești cunoscător. De mic am crescut cu ele, îmi aduc aminte și acum când mi-a cumpărat mama primul Spiderman și Batman, în maghiară, era adaptarea primului film, din ’89. E frumos, depinde cum privești această lume, dacă ești în rândul publicului amator poți să spui că e o lume frumoasă, e fantezie, pentru mine e evadare din tot, mă și decuplez, fie digital, le downloadez, fie am mai cumpărat reviste, și chiar le iubesc, de asta le și fac”, povestește Victor.

Lupta cu timpul

De mai bine de doi ani de când a ajuns la acest nivel, viața profesională a lui Victor se întâlnește mult cu cea personală. În spatele personajelor expresive și bine conturate, realiste – Victor este adeptul benzilor realiste – stau ore întregi de muncă și concentrare cu creionul în mână, sub presiunea dead line-ului.

Pentru fiecare proiect, în funcție de ceea ce i se cere, de temă, de subiect, de profilul psihologic al personajelor, de mediul în care se află ele, artistul duce o amplă muncă de documentare.

„E multă muncă de care lumea nu știe. Nici eu nu am știut până nu am ajuns să lucrez în branșa asta. Aveam o imagine, începusem eu să culeg tot felul de informații, ce se face, ce se cere, cam cât timp necesită să lucrezi la un proiect, și la început îmi dădusem eu seama că nu o să fie foarte ușor, ceea ce s-a dovedit a fi adevărat. În cele din urmă te adaptezi însă. Orice ai face, lucrând, perseverând, te perfecționezi. Acum am ajuns să fac o pagină pe zi, am ajuns să îmi permit să am și câte o duminică liberă, la vreo 2 săptămâni, dar nu am avut așa ceva. Presupune muncă 7 zile din 7. Stai acasă, iei pauză când vrei, dacă poți. La mine a fost mare lucru când am putut lua pauză să mănânc, acela a fost primul pas, al doilea a fost să mă duc și la toaletă, apoi să fac și o plimbare de o jumătate de oră. Alții lucrează mai bine, eu sunt mai meticulos, fiecare artist cu tempo-ul lui, dar m-am adaptat bine“, mai spune Victor.

Pentru fiecare proiect, el analizează descrierea fizică și psihologică a personajelor, și plecând de aici caută pe internet informații care duc ulterior la personaje și locații foarte realiste.

„Dacă se spune că acțiunea e undeva în Paris intru și mă documentze, îmi caut clădiri, fac foldere întregi cu referințe pe care apoi le folosesc când desenez revista, am niște repere clare. Mie îmi place să fac cât mai realist, să se recunoască personajul, un loc. Cel mai greu - și pe mine mereu m-a obsedat lucrul acesta - este constanța caracterului, de la primul la ultimul, să se vadă că e același om din toate unghiurile”, explică artistul.

Publicul de benzi începe după graniţă

În România, singurul loc unde se găsesc benzi desenate este Librăria Britanică de lângă Muzeul de Artă din București, spune Victor.

Nici publicul român nu are acces prea mare, ca să nu spunem deloc, la benzile desenate, deși cunoscători și iubitori ai acestui gen există. Mari consumatori de benzi desenate sunt americanii, dar și francezii, care pot fi văzuți în metrou, pe stradă, pe bancă, cu revistele în mâini.

„Publicul de benzi desenate începe din Ungaria încolo, treci granița din România și acolo începe. Publicul din România nu e neapărat inexistent, dar nu e educat, pentru că nu are acces la informații decât prin internet. În țară nu prea se știe de mine pentru că în țară nu apar benzi desenate de niciun fel, poate o să încerc să colaborez cu edituri de aici să traducem măcar revistele realizate de mine afară, dar să vedem, ar fi frumos ca măcar ce fac eu să apară, dar e chestiune de timp. Public este, există oameni care apreciază, care colecționează, dar sunt puțini pentru că nu există posibilitățile să se poată dezvolta. Sunt singurul care face la nivel profesionist. Desenatori mai sunt în țară, dar există o lipsă de resurse, de sprijin financiar. Pentru mine a fost foarte important sprijinul lui tata, fără el nu știu dacă puteam”, arată el.

Din punct de vedere financiar, Victor spune că se poate trăi bine până la foarte bine din acest gen artistic care de altfel este și unul comercial. Spre exemplu, un artist din Budapesta pe care l-a cunoscut câștigă 500 de dolari pe pagină, dar prețurile pot urca mult mai mult.

Lucrări semnate de Victor puteți vedea pe www.druje.deviantart.com/gallery/