ACTUALITATE 11 decembrie 2013

Viața în adăpostul de noapte

de Székely Emőke | 34 vizualizări

De când Serviciul de Ajutor Maltez a preluat administrarea adăpostului, condițiile s-au schimbat mult în bine

Sunt 27, toți bărbați care ar putea fi tatăl sau bunicul oricui. Abătuți, dar zâmbăreți, localnicii adăpostului de noapte din Sfântu Gheorghe te salută călduros şi se uită lung pe holul Sing Sing, unde așteaptă să se facă ora 5, ora magică la care se deschide ușa. Este trist, însă cu siguranță e mult mai bine decât în urmă cu un an, și asta o poate spune oricine care a văzut cum au trăit acești oameni iarna trecută și ce condiții au acum.

Reguli stricte

Adăpostul de noapte este administrat de Serviciul de Ajutor Maltez, iar această organizație a implementat reguli stricte. Accesul la adăpost se face la ora 17 și 19, și nu sunt primite persoanele care au băut. „La început a fost mai greu, a fost nevoie de ceva timp să se obișnuiască, dar acum toți știu regulile și le acceptă. Am avut cazuri în care i-am dat afară pe cei băuți, și când au văzut că nu e glumă, nu au mai luat paharul în mână” – spune directorul adăpostului, Székely Róbert. După ce se face ora 17, cei 27 de bărbați intră în adăpost, unde sunt primiți cu un pahar de ceai cald și o vorbă bună. Trec rând pe rând pe la administrator, unde cei cu venit achită suma de 2 lei, contravaloarea cazării pe o noapte. Cei care dovedesc că nu au niciun venit, nu plătesc. Urmează măsurarea tensiunii și fiecare este întrebat dacă se simte bine, ce zi a avut. După ce au trecut toți pe la administrator și medic, merg spre camerele lor. Urcă un etaj, și urmează alt ritual foarte bine știut. Intră în camera caldă, apoi merg pe rând să își ia lenjeria. Fiecare locatar are o cutie cu numele său, dimineața trebuie să își facă patul, să pună lenjeria în cutie și să o predea. Apoi seara o iau de la capăt. Locatarii au și o a doua cutie, cu haine. „Bărbații au două rânduri de haine. Unul este pe ei, și unul de rezervă. La fiecare 3 zile este obligatoriu să se schimbe. Avem o angajată care spală hainele, ea se ocupă și de curățenie” – explică Székely Róbert. Odată ce și-au luat cutiile cu lenjerie, ușile camerelor se închid rând pe rând. Câte un locatar a mai ieșit să ne salute, apoi a intrat în camera caldă, care odată cu venirea serii se umple de aceste suflete, de poveștile și visurile lor. „Cine vrea, poate citi, de obicei asta facem. Dar să știți că la 11 se dă stingerea. Nu e scandal, e liniște și așa e bine” – spune un bărbat.

Directorul adăpostului, Székely Róbert

Schimbare în bine

La un pahar de ceai, odată ce ai intrat printre ei, aceste suflete încep să vorbească. Spun răspicat că asta e situația lor, ei aici trăiesc, aici sunt acasă. Unii sunt împreună de 10 ani și au trecut prin multe unul lângă celălalt. „Suntem ca frații, împreună de zece ani. Acum este mult mai bine decât în urmă cu un an-doi, când am stat tot în clădirea asta, dar la subsol, în mizerie, unde nu am avut unde să ne spălăm, nu am avut nici toaletă. Acum stăm în curățenie, în căldură, și nu numai că ne putem spăla, dar e obligatoriu, înainte de culcare trebuie să facem duș. Personalul este drăguț, are grijă de noi, e bine” – spune un bătrân. Locatarii au parte și de bucurii, de Moș Nicolae au primit mici cadouri care multora le-au adus lacrimi în ochi. Nu s-au așteptat ca cineva să se gândească și la ei, s-au bucurat ca niște copii, spun că în ultimii 10-15 ani Moșul nu i-a vizitat, așadar un banal fruct a însemnat pentru ei un cadou imens.

27 de bărbați, 27 de povești

Printre locatarii de la adăpost găsim bărbați de toate vârstele. Unii au câte o rudă, alții nu au pe nimeni și nu au nimic. Aici locuiesc și persoane cunoscute de mulți, pe care le vedem prin oraș, la biserici sau la Sala sporturilor, făcând galerie echipelor locale, indiferent de disciplina sportivă. Unii povestesc că au rămas singuri pe lume după moartea părinților, alții au avut cândva familie, dar din diferite motive s-au despărțit de soții, nu mai știu de copii. Mulți suferă de boli grave, ajung la spital, de unde se întorc în stradă, iar după masa stau deja pe holul adăpostului, formează o coadă care ne aduce aminte de vremuri apuse, apoi când e fix ora 5, intră. Spun că au probleme cu locatarii din Sing Sing, care îi jignesc sau dau cu pietre în ei. Dar pentru că sunt bătrâni, nu ripostează. Speră însă că odată vor fi lăsați în pace.

Cine ajunge aici?

Directorul adăpostului spune că cei care ajung să fie locatari aici pur și simplu intră sau sunt aduși de poliție, care îi găsește pe străzi. Apoi urmează o întreagă procedură prin care maltezii încearcă să ajute aceste persoane. Medicul le evaluează starea de sănătate, asistentul social încearcă să dea de familie, rude, dacă există, iar psihologul vorbește cu ei pentru a ști mai multe despre fiecare caz în parte. „După ce intră prima dată la noi, fiecare persoană primește un card de acces, și are două săptămâni la dispoziție să viziteze medicul, asistentul social și psihologul. Apoi începem să lucrăm la caz, verificăm dacă are familie, dacă are loc de muncă, venit, dacă nu are venit, întocmim actele pentru ajutorul social. Unii nu au nici acte, așadar trebuie să le facem acte de identitate” – spune Székely Róbert. Au fost și două femei care frecventau adăpostul, una dintre ele este acum la Gheorgheni, iar cealaltă trăiește împreună cu soțul la fiica lor.

Final fericit

Aceste demersuri ale Serviciului de Ajutor Maltez au câteodată un final fericit. Din vară, de când adăpostul funcționează în acest sistem, trei persoane au părăsit Sing Sing-ul. Unui bărbat am reușit să îi găsim un loc de muncă, iar băiatul lui care trăiește în străinătate i-a cumpărat o garsonieră, și astfel se descurcă. Unui tânăr i-am găsit de asemenea un loc de muncă, acesta închiriază o garsonieră împreună cu un prieten, și acum este bine. Al treilea bărbat care a ieșit de aici trăiește acum cu mama lui. Și pe el l-am ajutat cu acte, cu tot ce se poate, ne-a spus Székely Róbert. Majoritatea bărbaților din adăpost sunt bătrâni, dar pentru cei care pot lucra, maltezii încearcă să le găsească loc de muncă. O altă categorie este a bătrânilor care au câte o rudă, un copil sau un frate, pe care îi mai vizitează, însă majoritatea locatarilor sunt singuri pe lume.

O vizită la adăpostul de noapte poate marca pe oricine. Voluntarii Serviciului de Ajutor Maltez spun că la început simțeau milă, compasiune, dar cu timpul s-au obișnuit, iar acum lucrează la fiecare caz în parte pentru ca acești bărbați să se pună pe picioare, să lucreze, să se întrețină. Pentru a fura idei și soluții câțiva dintre voluntari au participat la traininguri în străinătate, iar acum în prag de sărbători se pregătesc să le ofere și câteva surprize celor care stau aici. Anul acesta locatarii adăpostului vor primi o masă de Crăciun din partea Serviciului de Ajutor Maltez, pe 25 decembrie, și cine știe, poate Moș Crăciun va pune sub brad și câte ceva pentru ei.

Distribuie articolul:  
|

ACTUALITATE

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.