Un Dorel secretar de stat la Ministerul Sănătăţii a clocit adânc şi-a scos o perlă: ar fi cazul ca pacienţii să „onoreze” doctorii la care se duc să-şi trateze suferinţele. Şi-ar mai fi cazul ca acest onorariu să fie oficializat într-o nouă grilă de salarizare, în care bolnavii să aibă şi ei partea lor de contribuţie financiară, să nu lase naibii toată greutatea pe umerii plăpândului stat, care se chinuie de vreo 20 de ani să dea „boborului” muncitor de pe ogoare, din fabrici şi uzine o „perlă” sub formă de pachet legislativ în materie de sănătate. O asemenea acţiune guvernamentală merită puţintică atenţie, altfel dăm în pandaxie şi de-aici până la ipohondrie şi înjurături pe persoană fizică nu-i decât un pas... mic pentru noi, mare pentru guvernul aparţinător numitului Dorel Săndesc (aşa se numeşte cocoşul clocitor de perle).

Auzind adâncacugetare Săndescăcadrele didactice s-au degrabă revoltat: păi noi, profesorii, nu suntem nişte „doctori de conştiinţe”? Noi de ce să nu...? Observaţie corectă, ce diferenţă să fie între un chirurg şi-un profesor? La urma-urmei, amândoi operează! Cu instrumente diferite, dar esenţa rămâne aceeaşi: odată operat, eşti capabil s-o iei de la capăt, să munceşti până crăpi pentru Ţară şi conducătorii ei. Primul pas s-a făcut deja: profesorii beneficiază de o OUG care le permite şi lor să „opereze” cu anestezie, aşa că se elimină durerile şi stresul. Chiar că nu mai e nicio diferenţă! Unde mai pui că, spre deosebire de medici, dacă profesorii greşesc şi taie alt „organ” nu-i niciun pericol imediat. Dimpotrivă, este foarte posibil ca pacientul să ajungă sus, sus de tot pe scara socială, pe ultimul fuştei, unde n-are nevoie decât de patru membre cu care să se-agaţe ...

Aşadar, propun cacugetarea lui Dorel să fie extinsă şi la OUG 49/2014, aia care dă învăţământ la toată lumea, prin care să se permită „onorariul” boborului recunoscător către cadre didactice merituoase, cele care „operează” diplome fără număr pentru amatorii de senzaţii ieftine, de la piticii studioşi din grădiniţe pân’ la venerabilii studioşi care dau în mintea copiilor. Să nu-i discriminăm pe profesori, dragi tovarăşi şi pretini socialişti!

Dar stai, dacă trimiteţi un SMS pe adresa premierului Ponta până la alegerile prezidenţiale din toamnă, guvernul este dispus să opereze modificări şi în alimentaţia publică: adică de ce doar medicii şi profesorii? De ce nu şi ospătarii?! Ei de ce să fie criticaţi, persiflaţi şi amendaţi pentru că iau un amărât de peşcheş (pourboir, cum ar zice franţuzul...) de la cei pe care-i „operează” cu stil, atenţie, ochi alunecoşi şi inimă zburdalnică? Să nu-i discriminăm, tovarăşi, pe prietenii chelneri, singurii capabili să ne sprijine când nouă ne-alunecăcapul sub masă de-atâta efort spre binele patriei.

Cine-a mai rămas, ce-a mai rămas de cumpărat, de arondat, de vândut, de manipulat? Mai nimeni şi mai nimic (dacă-i exceptăm pe ziarişti, despre care nu se ştie dacă-s oameni şi, ca atare, n-au nici acum o lege a lor, ceea ce le permite să facă aproape orice-i taie capul). Nenorociţii ăia de procurori comunişti şi-au pierdut total direcţia şi vor să-l bage la puşcărie pe ultimul apărător al bastionului capitalist de cumetrie, oligarhul pensionar şi adânc simţitor Dan Voiculescu. Ruşine, tovarăşi, PSD va propune o Ordonanţă de Urgenţă care să-i reabiliteze pe foştii informatori ai Securităţii. În definitiv, ăştia au fost oameni de bine, cetăţeni luminaţi care au apărat valorile societăţii socialiste, adaptându-se din mers non-valorilor capitalismului putred. Să nu-i discriminăm, camarazi, să le recunoaştem meritele şi drepturile. Ei ştiu cel mai bine ce-i aia democraţie, începuseră s-o construiască în beciurile Securităţii încă de pe vremea lui Ceaşcă şi a tovarăşului ilegalist Iliescu. Lor le datorăm bunăstarea şi prosperitatea întregului nostru popor în aceşti ani de glorioasă guvernare FSN-PDSR-PSD-UNPR-PC-PD-PDL-PNL-UDMR-PRM-PPDD.

Aşa încât, dragilor, de la şpaga asta generală legalizată de guvernul Ponta am înţeles doar mesajul optimist al cititorului nostru Eugen: „Pentru numele Marelui Creator, românii, cu tot cu minorităţile lor, nu au fost, nu sunt şi nu vor fi „nişte balcanici trişti, hoţi, şmecheri, profitori, mulţumiţi să aibă maţul plin şi mintea goală”. (De la „nişte” până la „goală” cuvintele îmi aparţin, cred că eram beat când le-am scris, altfel nu puteam gândi atât de pervers, păi cu mintea plină şi maţul gol ar fi mai bine?!).

Dar cum au fost, sunt şi vor fi românii, stimate domnule Eugen? Uite, o să-ţi spun şi de ce te-ntreb chestia asta: azi e marţi, iar joi dimineaţă eu am o întrevedere cu un medic la o clinică de stat din Transilvania. Nu mă văd cu el ca să depănăm amintiri... Ce crezi, cum ar trebui să tratez eu problema din punct de vedere Dorelian?! Cu, sau fără „onorariu legalizat”?! Şi cam câtă încredere să am şi câte speranţe să-mi pun într-un medic foarte bun, dar obosit, obligat să alerge din spital în spital ca să-şi completeze veniturile, nemulţumit de condiţiile de muncă, de aparatura deficitară, de mizeria unui sistem de sănătate veşnic bolnav? Luminează-mă, rogu-te, să înţeleg şi eu ceva din meandrele gândirii Marelui Creator!