Interviu Roman Iagupov, solistul formației Zdob și Zdub, care vineri a concertat la Sfântu Gheorghe 

După un concert de zile mari la Sfântu Gheorghe, demn de a marca finalul evenimentelor „Împreună pentru România”, organizate în județul Covasna cu ocazia Zilei Naționale, formația Zdob și Zdub ne-a lăsat, probabil pe mulți dintre noi, cei care am fost prezenți, cu energie pozitivă, chef de distracție și bucurie pură, dar și în minte cu versurile și ritmurile îndrăgitelor melodii „Moldovenii s-au născut”, „DJ Vasile”, „Bunica bate toba”, „Ciocârlia” și multe altele. Pe lângă acestea însă, Roman Iagupov, solistul trupei, ne-a vorbit într-un interviu oferit în exclusivitate ziarului Observatorul de Covasna și site-ului CovasnaMedia.ro, despre munca lor din spatele scenei, despre întâlnirea cu publicul covăsnean, despre pauza de creație de la Oituz, despre natură, tradiții, chiar și despre Rusia și Ucraina, România și Moldova.

Despre toate acestea citiți în interviul de mai jos sau urmăriți videoclipul:

Spune-ne, te rugăm, cum te-ai simțit pe scena de la Sfântu Gheorghe.

Foarte bine. Scena e casa mea. E locul sfânt pentru fiecare muzicant. A fost un concert foarte ok. Noi rar cântăm pe stadioane, mai mult la festivaluri, cluburi. Ultimul recital a fost când noi am avut lansarea albumului „Bestiarium”. Am avut un turneu mic, prin România. Deci a fost o surpriză și pentru mine. Eu nu citesc programul sau ce va fi. A fost fain. Dacă ești sănătos, muzicant, și vrei să spui ceva publicului, e o fericire mare.

Știm, după cum ai spus și pe scenă, că „Bestiarium” s-a născut chiar în județul Covasna, la Oituz. Spune-ne puțin despre asta, cum de ați venit să creați aici, cum vedeți voi județul Covasna.

De obicei e foarte greu să compui muzică în orașul tău, că stai cu familia, cu probleme, copii. Noi am găsit foarte ciudat locul acesta. Noi venisem acasă, am făcut cunoștință cu un băiat și cu o doamnă, doamna Iancu, foarte educată, inteligentă, o persoană interesantă. Am mâncat, am luat masa, am vorbit despre locație. Aveți natură sălbatică aici, frumos, munte, păstrăv. Și le-am zis că poate mergem la ei într-o vacanță creativă. Ei au spus că bine, rămâne să vorbim. Noi am venit cu chitare, cu tobe, cu tot. Parcă am intrat în altă lume. Am uitat de probleme, ne-am deconectat telefoanele și am creat și studiat câteva melodii. Noi deja am devenit prieteni cu doamna Iancu, am vrut să facem un concert acustic acolo. În perioada tristă de pandemie noi am făcut altfel. Toată lumea, muzicanții, au fost triști, dar eu am spus: „Nu trebuie să stăm așa, în zadar. Trebuie să luăm chitarele și să facem ceva interesant”. Noi am făcut un proiect cu Frații Advahov. Avem o idee pentru a face un proiect, un album, și noi am început chiar cu piesa „Trenulețul”. În loc de a face un album, să stăm în studio, managerul nostru a spus că ideea e bună și poate merge la Eurovision. Eu nu am vrut, îți spun sincer. Am fost deja de două ori: Kiev, 2005; Düsseldorf, 2011. Nu este pentru mine. Eurovision este pentru muzica pop. Ei au zis că piesa e bună și diaspora ne susține. Așa că am zis „ok, hai”. Deci deja Oituzul este un loc istoric: Bestiarium și piesa „Sânziene”, cu Irina, noi am făcut-o tot acolo. Natura sălbatică ne dă inspirație, ne dă energie, putere pentru a crea muzică. Eu cred că noi suntem parte a naturii și de mult noi ne-am pierdut legătura cu natura și cu Dumnezeu. Suntem foarte independenți. Nu avem legătura cu natura, cu natura vie. De aceea noi venim foarte des aici. Eu cred că mai există foarte multe locuri interesante. Am vrut să merg și în mai multe locații, mai sus, la munte, la ciobani, la stâne. Există o expresie, „tezaur uman”, aici, în România. Oameni care au talent, care știu tradiție, folclor. Viața adevărată este un pic pierdută și stă aparte. Pentru mine e ceva interesant să știu ceva nou, adevărat (...). Cred că poate facem o expediție culturală în locuri interesante.

De obicei, ne aducem aminte de România și îi spunem „La mulți ani” doar pe 1 Decembrie. Tu cum crezi că ar trebui să ne raportăm la țara asta și cum ar trebui să ne gândim la ea și în alte zile?

Eu cred că mai mult trebuie făcut, decât să spunem așa mecanic. Da, bineînțeles, la mulți ani, România! Și noi, în Moldova, și voi, în România, nu înțelegem ce avem. Eu iubesc foarte mult emisiunea „Drumul lui Leșe”. El arată ce înseamnă pentru el România, ce conține, că are un tezaur de tradiții, de folclor, de pământ, de munți. Eu citesc cu atenție cărțile lui și înțeleg că în România există locuri foarte interesante, pe care noi și voi trebuie să le ocrotiți, să le păstrați. Civilizația și graba după a face banul șterg tot. Noi am trăit și în Germania, am fost și în America și eu mă simt acolo, pe mine, foarte micuț. Parcă un pitic. Aici eu mă simt ca acasă. Avem și tradiții interesante, și natura, și biserici, limba, istoria. Asta înseamnă foarte mult. Depinde de om. Pentru cineva nu înseamnă nimic. Pentru mine înseamnă. Este un spirit viu. Dacă există un spirit viu există și partea lui Dumnezeu. Ăsta este fundamentul omului. Dacă nu-i tradiție, nu-i nimic. Suntem morți și atât.

Noi credem foarte mult în prietenia româno-maghiară. De asta am și făcut un eveniment de care să se poată bucura toată lumea. Tu cum vezi relația asta interetnică? Cum crezi că ar trebui să se raporteze românii?

Eu m-am născut în Rusia și am rudele acolo. Am prieteni în Ucraina. Asta e strașnic, o catastrofă. Nu vreau să spun cine e vinovat, dar prietenia, armonia și dialogul trebuie să fie întotdeauna, în fiecare zi. Noi am cântat de mai multe ori la Sziget Festival. E cel mai tare festival rock. Am cântat de mai multe ori în Budapesta. Eu cred că da, e un lucru banal, pământul nostru este o casă pentru toți. Trebuie să fim înțelepți, mai deștepți, să găsim să trăim în armonie și prietenie. Altfel va fi catastrofă. Nu vreau să vorbesc despre lucruri foarte triste și grele. Pentru mine, eu m-am născut în Rusia, dar eu trăiesc în două lumi culturale. În lumea rusească, cultura, literatura, muzica, cărți. Și în lumea moldovenească, românească, tradiția, cultura. Pentru mine e foarte interesant. Un poet a spus așa: „Dacă știi mai multe limbi, dacă știi mai multe culturi, ești mai bogat”.

Cum vă raportați voi la tineri? Că se spune că ei se rup de tradiții, că acum uită de rădăcinile lor.

Tinerii nu înțeleg, că sunt tineri, au putere, energia plină. Dar, pe urmă, va fi mai greu.

Voi vorbiți și pe limba lor. Muzica voastră ajunge și la ei.

Da, eu cred că asta e greu de spus. Sunt lucruri foarte... Trebuie doar să înțelegi. Când ai probleme, dacă tu stai cu familia, cu mama, cu tata,  ok, ești în armonie. Dar, pe urmă, mai greu. Casa nu stă fără fundație. Fundația este cultura, tradiția, sănătatea, credința, natura, dragostea, familia. Fără astea ești pierdut. Depresia numai cu medicamente... Se întâmplă când muzicanții mari se sinucid. De ce? Ei au milioane, casă în California, concerte, faimă. De ce? Că e ceva pustiu în suflet. Sau probleme cu narcoticele. Dar de ce? Că nu este dragoste, că nu este ceva adevărat în viață. Noi iubim mâncarea adevărată, curată, din pământ adevărat. Nu iubim mâncarea falsă sau de plastic, cu chimicale. Așa și cu omul.

Îți mulțumesc foarte frumos pentru toate cuvintele! Am înțeles, mesajul e toleranță, prietenie și să ne bucurăm în continuare de ce ne oferă viața. Și să ne întoarcem la rădăcini și la noi înșine să ne găsim liniștea.

Da, și să înțelegem că fiecare, sănătatea, arta, credința, numai prin muncă se obțin. Pentru a munci contra păcatelor e muncă, da? Numai prin muncă și prin suferință tu poți să crești. Numai așa. Că noi trăim în corpul fizic, dar noi putem să simțim lucruri foarte elegante. Noi suferim. Așa cred eu că e ideea absolutului, Dumnezeului, să creștem sufletul nostru prin suferință, muncă, probleme și traiul nostru.

Spune-ne, în final, unde vă vor găsi în perioada următoare fanii. Unde să vă caute?

Din păcate, noi cântăm foarte rar concerte solo. Poate vara la festivaluri mari. Noi avem de gând să facem un turneu, poate cu Frații Advahov. Trebuie făcut un show frumos și bun, să scoatem un single, poate două și poate un album nou.

Mulțumim mult și pentru concert și pentru cuvinte!

Sănătate, pace!

Realizat de:

Iulia Drăghici - Taraș 

Daniela Luca

David Leonard Bularca