ACTUALITATE 26 februarie 2021

Taxi driver de Sfântu Gheorghe

de Covasna Media | 5396 vizualizări

Deși este frig, ca într-o zi de adevărat făurar, sunt hotărâtă să merg la Centrul de Cultură al Judeţului Covasna, să-mi ridic exemplarele pe care dreptul de autor mi le rezervă din cartea apărută de curând, Romulus Cioflec, Însemnări de călătorie de prin reviste adunate. Gerul este îmblânzit de norocul de a avea o stație de taxi foarte aproape de blocul meu. Urc într-un taxi în care șoferul citea o revistă. Lasă revista și pornește mașina. Îi spun că vreau să ajung în centru, aproape de Primărie, la Centrul de Cultură, unde voi lua un pachet de cărți și îl rog ca apoi să mă aducă înapoi. Presupun că nu știe unde este această instituţie, încerc să-i fixez locul unde trebuie să intre cu taxiul, undeva în centrul orașului, între niște blocuri, pe unde, înainte de 89, era un cinematograf, dar imediat șoferul completează: ştiu, cinematograful Lux! Mă mir puțin că știe şi mă întreb de ce n-oi fi având eu încredere în cultura taximetriștilor?! Dar nu am timp pentru un răspuns, ajungem repede la destinaţie. 

În urma unei convorbiri telefonice, Iulia, secretara de la Centrul de Cultură, ne aștepta în curtea interioară, unde şoferul meu a intrat fără probleme, adică fără alte explicații. Iulia știa că sunt cam neajutorată, așa că-mi aduce cele două pachete cu cărți și le așază frumos pe bancheta din spate a taxiului, în locul de unde eu tocmai mă ridicasem. Semnez borderoul de primire, îi mulțumesc și urc în taxi. Plecăm, dar șoferul este curios. Mă întreabă ce cărți sunt. Mai mult, îmi spune că el citește, chiar îmi arată două cărți aflate pe scaunul din față (bineînțeles, în limba maghiară), apoi precizează că citește și în românește. Nu mă mir, amintindu-mi că la urcarea mea în mașină citea o revistă. 

Îi spun că sunt exemplarele unei cărți de Romulus Cioflec, sigur a auzit de el, pentru că este o stradă în oraș care îi poartă numele. Da, a auzit, strada e în cartierul Ciucului. A vorbit cu niște colegi de-ai lui și știe că este un revoluționar care a murit la Revoluția din ˊ89. Ei, nu! Îi spun că Romulus Cioflec a fost scriitor, născut la Araci (Arpátak), unde este și un muzeu, și a murit în București în 1955. Deci, n-are treabă cu revoluția. Când aude de Araci, taximetristul îmi spune că a trecut prin localitate, chiar pe lângă un muzeu, că are un client acolo. Îi mai spun că lui Cioflec i-a plăcut mult să călătorească și să scrie despre călătoriile sale, iar Centrul de Cultură al Judeţului Covasna a publicat acest volum cu primele sale peregrinări. Poate ca să mă laud, îi mai spun că eu am adunat, de prin reviste vechi de o sută de ani, mai multe însemnări de călătorie ale acestui scriitor și astfel a ieșit cartea.  

Şi uite aşa m-am trezit în mijlocul unui film cu taxi driver-ul din Sfântu Gheorghe, care mi-a mărturisit că-i plac cărţile de călătorii. Da, citeşte şi în româneşte, îmi repetă. Aveam lângă mine pe banchetă cele două pachete cu cărţi, prea frumos ambalate. Mă gândesc, dacă pot să desfac uşor un pachet, îi ofer un volum. Ne apropiem de blocul meu. Cu o surprinzătoare uşurinţă desfac un pachet (pe celălalt, acasă, cu greu l-am putut despacheta, cu ajutorul unei foarfeci). Am ajuns la scara blocului în care stau, nu a fost nevoie să-i spun unde să oprească (cum de nu a uitat! şoferii au memoria străzilor şi a locurilor). Oprește. Iau un exemplar, îl deschid la foaia de titlu. Îi citesc titlul cărții și autorul, îi arăt pe acea pagină și numele meu, ca să facem cunoştinţă. Îi spun că-i dăruiesc cartea, dar să-mi dea un număr de telefon şi numele, ca să-l solicit şi cu altă ocazie. Mai în glumă mai în serios, îl avertizez că data viitoare îl voi întreba dacă a citit din carte. Îi recomand să citească ultimele două capitole, unde Romulus Cioflec descrie călătoria cu avionul, din anul 1925. Șoferul se miră când aude ce-i spun. Îmi dă cartea de vizită a firmei de taxi, iar pe verso îmi scrie numele și telefonul personal.

 Nu știu de ce, dar m-am despărțit de domnul Baricz Miklós cu ferma convingere că va citi călătoriile lui Romulus Cioflec. Cel puţin, de acum știe sigur că Romulus Cioflec a fost un scriitor, nu un revoluționar de la ˊ89.

Mă bucur la gândul că scriitorul pe urmele căruia merg de câteva decenii m-a dus la întâlnirea cu domnul Baricz Miklós, un şofer de taxi la care voi apela cu încredere. 

Luminița Cornea

februarie 2021

Distribuie articolul:  
|

ACTUALITATE

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.