Avem parte de o rarisimă punere de acord: şi preşedintele Băsescu, şi premierul Ponta sunt de acord asupra persoanei care ar trebui să ocupe importanta funcţie de comisar european. E vorba de fostul comisar european pe Agricultura comunitară, Dacian Cioloş. Un tip pe care, dacă s-ar fi gândit să candideze la Prezidenţiale, l-aş fi votat cu ambele mâini. Dar omul are prea mult bun simţ şi e prea inteligent ca să se bage în troaca în care leorpăie alde Ponta, Dan Diaconescu, Tăriceanu şi oricine are bani să cumpere nişte voturi. Nu l-am amintit pe Iohannis, pentru că el pare a fi din altă ligă totuşi – sper să nu mă înşel prea mult în ce-l priveşte.

Aşadar, Dacian Cioloş este propunerea României pentru postul de comisar european pe Agricultură. Aici discuţia ar fi trebuit să se încheie, urmând un oftat de uşurare şi chiar firave aplauze – uite, dom’le, când e vorba de interesul naţional se înţeleg şi berbecii care conduc Statul român. Dar la noi discuţiile nu se încheie niciodată, rămâne întotdeauna o codiţă, ceva de spus, ceva de făcut, ceva de reproşat. La noi e ca la nimeni. În consecinţă, înţelegerea pe persoana fizică a comisarului european n-a fost suficientă. A intervenit o altă problemă, una capitală, insurmontabilă: cine să facă propunerea la Bruxelles, Strasbourg sau unde s-o face ea? Băsescu sau Ponta? Preşedintele sau premierul? Are nevoie preşedintele de mandat de la premier sau nu are?

Si dă-i, si luptă coană Efimiţo, vai de pielea noastră, că noi le tragem, pe ei nu-i doare nici în cot. Nenorocirea n-ar fi că se face de râs Ponta, el este oricum bufonul de serviciu al politicii româneşti, nenorocirea e că se face de râs Statul român, ţărişoara pe care nevrednicii ăştia au jurat s-o servească necondiţionat. Preşedintele Băsescu s-a dus la UE şi le-a spus că s-a înţeles cu Ponta asupra lui Dacian Cioloş. Pentru ca absurdul să fie total, urmează ca Victor Ponta să se ducă la UE cu altă propunere doar aşa, de-al dracu’, să nu fie de acord cu duşmanul. Sper să nu se-ntâmple aşa, sper ca absurdul românesc să nu fie exportat la Bruxelles, sper ca uriaşul orgoliu al premierului să lase loc şi pentru o urmă de raţiune.

Ca să ne lămurim, însă, asupra surdului şi absurdului românesc la nivel înalt mai e nevoie de o completare: situaţia din PNL şi reflexul „fac orice pentru o funcţie” al politicianului mioritic. Norica Nicolai s-a dat în stambă la alegerile pentru preşedinţia PNL şi-a plâns de i se scuturau colăceii când s-a anunţat trecerea acestui partid la PPE, adică părăsirea ALDE şi afilierea la Popularii europeni. Mi-am zis, atunci, ia uite ce legată e doamna asta de foştii camarazi europeni, ia uite ce principii solide, mai s-o compătimesc pe Noricuţa şi să-i înţeleg accentele critice intempestive la adresa fostului lider liberal Crin Antonescu. Zilele astea aflu, însă, că doamna cu pricina s-a lăsat cumpărată de ALDE contra unei funcţii de vicepreşedintă a Parlamentului European din partea acestui grup liberal. Ea, care o criticase pe Adina Vălean că se duce la PPE pentru o funcţie de vicepreşedintă, a devenit rapid şi contra-cost vicepreşedintă la ALDE. A făcut, adică, exact lucrul pentru care o desfiinţase pe Adina Vălean. Să ne mai mire că pesedistul Adrian Severin s-a lăsat cumpărat contra un nevinovat lobby pentru o lege? Ăsta nu ştia nici măcar ce înseamnă haşdoio...

Înţelegeţi cum devine chestia cu surdul şi absurdul românesc? Stai într-un partid, într-un grup, într-o asociere nu din convingeri politice, nu pentru ca să auzi durerile şi nevoile celor pe care îi reprezinţi, ci dintr-un meschin şi penibil interes personal; nu te auzi decât pe tine, nu simţi decât foamea de bani, de putere, de „glorie” din tine. Când interesul îţi spune că dincolo e mai bine, te duci dincolo. Liberalii au părăsit ALDE şi s-au dus la PPE pe un drum netezit de democrat-liberali. Nu cred că este un gest reprobabil, în Parlamentul European asemenea lucruri nu produc sinucideri în masă. Norica Nicolai nu i-a urmat, însă, pe liberalii din PNL, Nicolai a rămas la ALDE pentru o funcţie de vicepreşedintă. I-a trădat pe cei care au trădat. Cum zicea Caragiale? „Iubesc trădarea, dar nu-i accept pe trădători”. Corect, nene Iancule!

În mod normal, ea va trebui exclusă din PNL. Nicio problemă, Partidul Reformator Liberal al lui Tăriceanu îi aşteaptă pe trădători cu pâine, sare şi funcţii. Surdul şi absurdul românesc în acţiune înseamnă şi o cotă oarecare de penibil marca Tăriceanu.

Mă-ncearc-o bănuială teribilă, ca o întrebare cu răspuns în plicul cu bani: în viermuiala asta de interese egoiste şi ambiţii politico-financiare, la România s-o mai gândi cineva?!