Mădălin Guruianu: Spectacole la mari festi valuri din ţară şi străinătate, mai multe albume şi concerte, coloane sono re pentru filme, emisiuni săptă mânale la TVR 2 şi la Radio România Actualităţi, profesor de etnomuzicologie la Facultatea Bucureşti, coordonator al proiectului „Ultimii rapsozi“ la Institutul Cultural Român şi acum implicat într-un spectacol la Teatrul „Andrei Mureşanu“ din Sfântu-Gheorghe intitulat „Drumul“? De ce aţi ales acest loc?

Grigore Leşe: „Drumul“ este un spectacol special. Un spectacol care mă reprezintă. Reprezintă viaţa mea. E un spectacol-ritual. Naştere, nuntă, moarte. La Sfântu-Gheorghe am fost în vară şi am ţinut un curs de pregătire cu actorii din Teatrul „Andrei Mureşanu“ şi am întâlnit nişte oameni deosebiţi, actori excepţionali, foarte doritori să înveţe lucruri noi de la Grigore Leşe. Şi atunci am fost invitat de directorul teatrului, Florin Vidamski, şi m-am ...

Teatrul Andrei Mureşanu din Sfântu-Gheorghe vă aşteaptă astăzi la premiera spectacolului „Drumul“ în regia lui Grigore Leşe. Citeşte în interior un interviu cu realizatorul acestui spectacol-eveniment.

Mădălin Guruianu: Spectacole la mari festi valuri din ţară şi străinătate, mai multe albume şi concerte, coloane sono re pentru filme, emisiuni săptă mânale la TVR 2 şi la Radio România Actualităţi, profesor de etnomuzicologie la Facultatea Bucureşti, coordonator al proiectului „Ultimii rapsozi“ la Institutul Cultural Român şi acum implicat într-un spectacol la Teatrul „Andrei Mureşanu“ din Sfântu-Gheorghe intitulat „Drumul“? De ce aţi ales acest loc?

Grigore Leşe: „Drumul“ este un spectacol special. Un spectacol care mă reprezintă. Reprezintă viaţa mea. E un spectacol-ritual. Naştere, nuntă, moarte. La Sfântu-Gheorghe am fost în vară şi am ţinut un curs de pregătire cu actorii din Teatrul „Andrei Mureşanu“ şi am întâlnit nişte oameni deosebiţi, actori excepţionali, foarte doritori să înveţe lucruri noi de la Grigore Leşe. Şi atunci am fost invitat de directorul teatrului, Florin Vidamski, şi m-am hotărât să fac acest spectacol de ritualuri. Mă invită multă lume, dar aici am simţit că pot face ceva special: o muzică deosebită, coregrafie, decoruri, actori talentaţi…

M.G.: Cum vă aşteptaţi să primească publicul din Sfântu Gheorghe un asemenea experiment unic pe scena Teatrului „Andrei Mureşanu“?

G.L.: Publicul aşteaptă spectacole interesante, adevărate, mai ales acum. Cred că lumea e sătulă de spectacole făcute în grabă, fără valoare. Înainte de sărbători, un asemenea spectacol care vorbeşte despre naştere, viaţă şi moarte, practic despre lucrurile esenţiale în viaţa oricărui om, este un cadou pe care îl vom dărui din suflet tuturor celor care vor fi prezenţi joi şi vineri la teatru.

M.G.: Aberaţiile gen Cântarea României din timpul comunismului care legitimau practic regimul, dar şi de după ‘89, au alterat grav imaginea muzicii populare? În această lume postmodernă, plină de tentaţii şi iluzii frumos împachetate la tot pasul, cum mai pot fi aduşi tinerii aproape de folclor, de muzica populară adevărată?

G.L.: În România s-au întâmplat foarte multe lucruri ciudate: cultura, mai ales cultura tradiţională a fost politizată, dar lucrurile încep să se schimbe, iar eu de câţiva ani încerc să dau un alt sens receptării acestei culturi din vatra satului, încerc să aduc în atenţia oamenilor alte muzici, să creez alte modele. Cred că numai prin asta putem intra în „hora europeană”, putem avea o identitate, identitate naţională care contează enorm în aceste vremuri...

M.G.: Vorbiţi de identitate naţională, dar puneţi în scenă un spectacol într-un oraş cu 75 la sută populaţie maghiară. La începutul secolului XX, Bartók Béla, fascinat de descoperirea horii lungi maramureşene, dar şi de dificultăţile tehnice ale execuţiei acesteia, cu totul ieşite din comun, spunea: „Este un cântec inimitabil de către alţii.” Vom avea un spectacol inimitabil, doar pentru români?

G.L.: Şi maghiarii au ritualurile lor. Eu am crescut cu maghiarii, în copilărie am avut prieteni, vecini. Fiecare a învăţat de la celălalt şi am luat ce-a fost bun. Am avut profesori maghiari la Academia de Muzică. Cultura tradiţională sunt convins că este specifică tuturor oamenilor. Muzica este prin ea însăşi o limbă universală, o cale de a ne apropia. Sincretismul acesta din spectacol muzică-dans-cuvânt este întâlnit în orice cultură vie şi de aceea cred că poate veni oricine să vadă „Drumul”. Vor vedea dansuri ritualice, muzică arhaică, instrumente pastorale...

M.G.: Pentru că sunt şi ultimele două spectacole din acest an, pentru că se apropie Sărbătorile, aveţi un mesaj pentru oamenii din această zonă?

G.L.: Vreau să vă spun că la Sfântu-Gheorghe m-am bucurat de întâlnirea cu oameni tineri, căutători de lucruri interesante, reprezentanţi ai unei noi generaţii. Cred sincer că nu trebuie să ne raportăm numai la trecut sau la prezent, ci la viitor, pentru că ce se va întâmpla în viitor este şi responsabilitatea noastră. Îmi pun speranţele în acest tineret exuberant pe care-l cred capabil să învingă atâtea prejudecăţi existente. Îi invit pe tineri, dar şi pe cei mai puţin tineri, să vină la acest spectacol în care muzica ritualică, „muzica de praguri” ne pregăteşte practic pe toţi de Sărbătoarea Naşterii Domnului.

Interviu realizat de Mădălin Guruianu