De vorbă cu solistul vocal și compozitorul Marius Popa

Pe Marius Popa unii îl știu din 2005, când a început o colaborare de cinci sezoane cu emisiunea Cronica Cârcotașilor, alături de trupa sa de atunci, Jukebox, interpretând melodii satirice scrise de către el. Alții îl cunosc, poate, grație prezenței sale în formațiile Latin Express, Spin, sau, din 2006 și până în prezent, în Popas Band. Pe de altă parte, locuitorii orașului Sfântu Gheorghe au avut ocazia să-l vadă și în mai multe piese de la Teatrul Andrei Mureșanu (TAM), să îi asculte muzica într-un spectacol de teatru, sau să fie surprinși de el pe stradă în timp ce își conducea vehiculul pe o roată și zero emisii, marca Ninebot One. Mai multe despre colaborarea cu TAM, despre musicalul „Leul Ra“, pe care l-a compus pentru acest teatru, dar și despre motivele pentru care Marius Popa se simte acasă la Sfântu Gheorghe, în rândurile de mai jos.

Am început interviul vorbind despre mutarea pe care-a făcut-o Marius de la București la Sfântu Gheorghe, în vara lui 2015, odată ce soția sa, Anna Maria Popa, a devenit managerul Teatrului Andrei Mureșanu: „M-am mutat la Sfântu Gheorghe în primul rând pentru liniște. În plus față de aceasta, orășelul are o aromă aparte care mă impulsionează artistic. Pentru mine, Sfântu este o oază atemporală în care îmi găsesc mereu oportunități de a-mi lua vacanță de la viața cotidiană.

- De cât timp locuiești în București și cum ți se pare municipiul covăsnean în comparație cu Capitala - puncte slabe, puncte forte?

- Am locuit aproape douăzeci de ani în București dar acum nu mi se mai potrivește. Nu văd niciun punct forte în a locui în Capitală în acest moment. Mi se pare mult prea mult zgomot pentru mult prea puțin.

- Spune-ne mai multe, te rog, despre colaborarea ta cu TAM.

- Colaborez cu TAM atât ca actor cât și ca muzician. Îmi place echipa, îmi place noul sediu, îmi place direcția pe care merge teatrul și mă pun la dispoziția oricui are nevoie de competențele mele. Dacă timpul îmi permite, o fac cu mare drag! TAM este pentru mine o familie din multe puncte de vedere și mă bucur enorm să văd cât talent este aici pe metru pătrat! Joc atunci când mă vor regizorii, precum Mirela Bucur pentru „Doi Galbeni“ și „Mateiaș Gâscanul“ sau Zalán Zakariás pentru „Tartuffe“. Sau le fac muzica de spectacol așa cum mi-a cerut Sebastian Marina pentru „7“.

- Ai mai jucat teatru până să colaborezi cu TAM? 

- Am jucat doar în televiziune, mai ales în perioada în care am făcut parte din echipa Cronicii Cârcotașilor. Iar la capitolul teatru, am regizat o piesă de două ore intitulată „Popas... aproape cu cântec“ în care era vorba despre formarea unei trupe de muzică, piesă de teatru cu accente de musical care se putea juca doar în spații în care se puteau monta și folosi instrumente muzicale și un sistem de sonorizare adecvat unui concert live.

- Pe Wikipedia scrie că ai compus mai multe piese, inclusiv una calificată în finala națională Eurovision, dar nu apare, încă, vreo mențiune despre vreun musical. Ce ne poți spune despre experiența compunerii musicalului „Leul Ra“? 

- „Leul RA“ este primul meu musical și este un proiect pe care l-am gândit încet, la foc mic, preț de vreo trei ani. Abia anul trecut, când m-am întâlnit cu Cezar Ghioca - regizorul spectacolului - a venit momentul ca el să se concretizeze. Este un spectacol care atinge foarte multe corzi sensibile ale naturii umane, dar o face atât de blând și nevinovat încât va fi aproape natural să vrei să îl vezi de mai multe ori. Este atât o comedie cu accente dramatice cât și o dramă cu accente comice, un spectacol la care se va râde și se va plânge aproape simultan. Faptul că atât scenariul cât și muzica sunt 100% originale, face ca acest proiect să fie unul foarte special în peisajul artistic românesc al acestor timpuri.

- Ai compus partiturile aferente diferitelor roluri din „Leul Ra“ având în minte anumiți actori care să joace respectivele roluri, sau te-ai gândit doar la anumite trăsături ale personajelor?

- Atât partiturile muzicale cât și marea parte a personajelor sunt scrise special pentru trupa de actori de la TAM. Singurii colaboratori ai proiectului sunt Ciprian Teodorescu (Leul) și Luiza Zan (soția dresorului), toate personajele fiind gândite în așa fel încât fiecare să aibă momentul său „de glorie“ în spectacol.

- Ai povestit, într-o postare preluată în presa centrală, despre cazul unei familii de maghiari, care, după ce au verificat dacă tu erai persoana, ți-au returnat un bon de benzină pe care-l pierdusei în județ, în valoare de 200 de lei. Ce alte întâmplări cu covăsneni, fie ei români sau maghiari, ți-au rămas în memorie de când ne vizitezi județul, respectiv de când locuiești la noi?

- Mi-a plăcut foarte mult să particip în Sfântu Gheorghe la protestele împotriva Ordonanței 13. Atât românii cât și maghiarii și-au dat mâna și, preț de câteva ceasuri, toată lumea a vorbit o singură limbă: cea a democrației, într-o atmosferă extrem de civilizată și pașnică. Toate aceste lucruri mă fac să consider Sfântu Gheorghe ca fiind „acasă“, chiar dacă am făcut prima oară cunoștință cu doar treisprezece ani în urmă!

Covasnamedia.ro