ACTUALITATE 5 noiembrie 2013

Rampele pentru scaun rulant – un lux în Sfântu Gheorghe

de Monica Vrânceanu, Székely Emőke | 329 vizualizări

Acestea lipsesc inclusiv de la instituţii medicale, sau sunt imposibil de folosit de cei care au nevoie de ele

Cu toate că este obligatoriu, nu toate instituțiile sau societățile care au relații cu publicul au rampe de acces pentru scaunul rulant. Astfel, persoanele cu dizabilități sunt puse la grea încercare ori de câte ori doresc să rezolve ceva pe cont propriu. V-am relatat în urmă cu câteva luni câteva cazuri în care aceste rampe au fost construite fără cap, acum însă un cititor ne-a semnalat o altă problemă, parcă şi mai gravă: lipsa căii de acces pentru persoane cu dizabilități în unități medicale.

Accesul la etajul Policlinicii este aproape imposibil pentru persoanele aflate în scaun rulant

Acces doar la parter

La Policlinica din Sfântu Gheorghe există rampă doar la intrarea în unitate, însă cine dorește să ajungă la etaj se lovește de scări, și astfel este nevoit să apeleze la ajutor pentru a putea ajunge la ușa unui cabinet medical. Un cititor al ziarului nostru ne-a povestit cum a fost nevoit să ducă în brațe un membru al familiei care avea nevoie să își facă analize. „Un om care este în scaunul rulant poate avea și alte boli. Cu urechea, poate au nevoie să își facă analize de sânge, sunt mai multe situații. Dar cum urcă un bolnav în scaunul rulant pe scări? Oamenii cu handicap trebuie să moară?” – se întreabă bărbatul. Situații similare se găsesc la mai multe instituții sau societăți care desfășoară activități care necesită relații cu publicul.

Nu sunt bani...

Managerul Spitalului Județean „Dr. Fogolyán Kristóf” din Sfântu Gheorghe, András-Nagy Róbert, admite că este o problemă, însă spune că deocamdată nu vede soluții. „Am solicitat bani pentru rampe, lifturi și sisteme de ridicare încă din 2011, dar nu am primit niciun ban. Problema aceasta este și în spital, nu doar la policlinică. Căutăm soluții provizorii, prin birouri, holuri interne, însă înțeleg neplăcerea celor care sunt puși în situația de a se deplasa prin unitatea noastră în scaun rulant. Am solicitat suma de 600.000 de lei, care ne-ar fi de ajuns pentru dotarea spitalului și a policlinicii cu rampe și lifturi, însă nici acum nu au venit banii, și nici promisiuni nu avem cum că Ministerul Sănătății ar finanța această investiție” – spune managerul Spitalului. Până atunci, pacienții în scaun rulant sunt transportați ori în brațe, ori prin sisteme improvizate, adică sunt plimbați prin holuri și birouri, printr-un adevărat labirint, pentru a ajunge la cabinetul dorit.

Ca o noutate însă, managerul ne-a declarat că în curtea Spitalului au amenajat parcări pentru persoane cu dizabilități. András-Nagy Róbert spune că regulile sunt stricte, iar cine ocupă aceste locuri, nu va mai avea acces în curtea spitalului cu mașina.

La sediul CAS Covasna nu se poate ajunge nici măcar până la intrarea în clădire

CAS Covasna caută sediu nou

Nici cei care au de rezolvat probleme la Casa Județeană de Asigurări de Sănătate nu au o sarcină mai ușoară. Aici persoanelor cu scaun rulant le este greu chiar și să intre în clădire, ca să nu mai vorbim de faptul că birourile CAS se află la etajele superioare. Directorul instituției, Ghiţă Drăgoiu, spune că au în vedere găsirea unui nou spațiu, cu un singur nivel, pentru a rezolva această situație. „Este într-adevăr neplăcut, însă CAS are un tel verde, unde aceste persoane pot suna și vom încerca să găsim împreună o soluție. Pe de altă parte, problemele de la CAS pot fi rezolvate prin împuternicit. Nu e nevoie de împuternicire de la notar, e de ajuns ca cineva din familie să vină cu buletinul, și rezolvăm ceea ce este de rezolvat. De asemenea, dacă este necesar, angajații noștri, sau și eu, coborâm pentru o semnătură sau niște acte” – ne-a declarat Drăgoiu.

Acesta a mai spus că CAS se află în chirie în imobilul în care funcționează momentan, dar are în vedere căutarea unui nou sediu. „Chiar și pentru un om sănătos e greu să urce la etajul 3 sau 4, astfel că ne dorim să închiriem un alt spațiu, cu un singur nivel, și am elimina această problemă. Momentan oamenilor în scaun rulant le este greu să urce sau să coboare, pentru că avem două căi de acces, la una se urcă, la cealaltă se coboară, ambele fiind greu accesibile pentru persoanele cu dizabilități. Noi însă facem tot ce ne stă în putință pentru a ajuta aceste persoane” – a concluzionat directorul CAS Covasna.

Ciprian Anton vorbește în numele tuturor

Sportivul Ciprian Anton, care se află în scaun rulant, spune că mersul cu scaunul, dar și cu cărucioare pentru copii, este foarte greu în oraș. Acesta spune că la unele instituții, magazine mai mici, bănci sau biserici, chiar dacă există rampe, acestea nu sunt totdeauna bine construite, și astfel, cei care au scaune electrice nu pot urca deloc, iar cei care au scaune normale, doar cu ajutor.

„Ne este greu să ne deplasăm, și spun acest lucru în numele persoanelor cu scaun rulant din oraș. Eu la CAS întotdeauna merg cu mama, ea îmi rezolvă problemele și merg cel puțin o dată la 3 luni. La policlinică tot mama îmi rezolvă problemele, iar atunci când merg la consultații trebuie să rog pe cineva să mă împingă pe acea rampă abruptă. Dacă trebuie să merg la etaj, este și mai greu pentru că trebuie să urcăm aproximativ 30 de trepte, așadar am nevoie de cel puțin două ajutoare. Oriunde merg și trebuie să intru, trebuie să fiu puțin ajutat. Este o regulă generală, din păcate puține sunt instituțiile care au o rampă accesibilă” – ne-a declarat Ciprian Anton.

Căraţi în braţe pentru a-şi rezolva problemele

Președinta Asociației Distroficilor Muscular din România (ADMR), Maria Teodorescu, ne-a declarat, la rândul său, că prea puține sunt instituțiile care au rampe cu adevărat potrivite celor imobilizați în cărucioare. Maria Teodorescu spune că din aceste cauze persoanele cu dizabilități se simt de multe ori nu doar neputincioase, ci frustrate și chiar umilite, căci practic le este îngrădit accesul către diverse obiective – plata unei facturi, cumpărături ș.a.

„Cea mai delicată situație mi se pare cea de la clădirea Direcției pentru Asistență Comunitară din Sfântu Gheorghe. Merg acolo lunar să-mi încasez pensia de însoțitor. Acolo sunt trepte multe şi nicio rampă de acces – din cauza asta, de fiecare dată trebuie să fiu cu cineva care trebuie să-i cheme pe cei de la Direcție să iasă ca să semnez… Este cu atât mai ciudat cu cât e vorba despre o instituție care prin natura sa are de-a face inclusiv cu persoane cu dizabilități. Dar ideea e că peste tot în general e foarte greu să te descurci dacă ai astfel de probleme”, a mai spus Maria Teodorescu, menționând că nu de puține ori a trebuit să fie cărată în brațe când a avut de rezolvat diverse chestiuni pe la instituții.

Instituțiile caută soluții

Șeful Inspectoratului de Stat în Construcții (ISC) Covasna, Mild Zoltán, a declarat că în urmă cu câțiva ani s-a pus un mare accent pe felul în care clădirile erau adaptate pentru nevoile persoanelor cu dizabilități. La acea vreme, ISC a făcut controale și s-au aplicat inclusiv amenzi. A urmat apoi un act normativ care a venit în întâmpinarea legislației și a prevăzut clar că fiecare modernizare și reabilitare de clădire va trebui să cuprindă inclusiv asigurarea unor căi de acces pentru persoanele cu dizabilități. Între timp, clădirile ar trebui adaptate astfel încât să respecte cât mai mult asigurarea funcțională a accesului pentru cei cu dizabilități – și asta se referă nu doar la rampele de acces din exterior, ci inclusiv la interiorul clădirilor – toalete, trepte. De asemenea, asigurarea condițiilor pentru cei cu handicap cuprinde și trotuarele, parcările sau transportul în comun, toate acestea trebuind să țină cont de oamenii cu dizabilități, conform legislației europene. Iar ceea ce este și mai important, și de multe ori se uită, e faptul că persoanele cu dizabilități cuprind o sferă largă de oameni, inclusiv nevăzătorii, nu doar pe cei cu probleme locomotorii. Tocmai de asta, a explicat Mild Zoltán, nu ajunge construirea unor rampe de acces, ci acestea trebuie să respecte anumite prevederi tehnice standard, astfel încât pe ele să se poată descurca și nevăzătorii.

Punctual însă, Mild Zoltán a explicat că situația de la Policlinică este una specială, iar până la momentul în care se vor începe lucrările de modernizare, s-a găsit metoda de ridicare a bolnavilor de la parterul clădirii ori trecerea pe la Urgențe – unde există rampă, pentru a ajunge apoi în secțiile Spitalului.

„Acolo unde clădirile nu permit realizarea de rampe, s-au găsit alte soluții, așa cum ar fi normal să facă și alții. O bancă, de exemplu, a amplasat un lift exterior, în vreme ce la Agenția pentru Protecția Mediului Covasna există o sonerie specială pentru cei cu dizabilități, iar accesul acestora în clădire se face prin spate, cu ajutorul personalului”, a explicat Mild, arătând totodată că țara noastră a trebuit să se adapteze din mers acestor prevederi de la nivel European.

În plus, șeful ISC a ținut să precizeze că există cazuri în care legislația nu poate fi aplicată – la clădirile monument istoric, de exemplu, și asta pentru că au un alt regim. Dacă însă am dori să fim corecți, și blocurile de locuințe ori magazinele ar trebui să se adapteze nevoilor celor cu dizabilități, nu doar prin crearea căilor de acces ci și prin grupuri sanitare speciale. În timp, multe clădiri s-au adaptat oarecum necesităților celor cu dizabilități, în vreme ce restul urmează să se adapteze, în momentul în care se vor face modernizări și reabilitări; asta, cel puțin în teorie.

Distribuie articolul:  
|

ACTUALITATE

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.