Chiar dacă nu s-ar zice, vânzările de apartamente merg spre bine și de multe ori cererea depăşeşte oferta

Odată cu anii de criză și după marea nebunie a creditelor imobiliare și „pentru de toate” din anii 2005-2008, piața imobiliară a traversat și ea diverse momente, undele chiar de criză. Acestea par însă să fi trecut, astfel că lucrurile s-au stabilizat și, contrar a ceea ce am crede, în prezent există o cerere continuă de locuințe, dincolo de faptul că „n-are lumea bani” sau creditele nu se mai dau așa de ușor. Iar județul nostru nu face excepție de la această tendință. În mod evident, cea mai mare ofertă e pe zona Sfântu Gheorghe, agenții imobiliari câștigând „grosul” pe vânzările de apartamente. Sigur, se mai vând și locuințe în celelalte orașe, precum și case în zona rurală, iar prețurile sunt adaptate și aici în funcție de calitatea imobilelor și amplasamentul acestora.

Piața și-a mai revenit

Cert este că, din toamna anului trecut, piața imobiliară din județ s-a revitalizat și a devenit mult mai dinamică, după ce de la finele lui 2011 bătuse pasul pe loc. Potrivit agentului imobiliar Ion Sava, luna septembrie a lui 2013 a adus o nouă tendință în imobiliare, astfel că activitatea în domeniu nu duce deloc lipsă de provocări. În ceea ce privește prețurile apartamentelor, Sava susține că acestea sunt neschimbate de câțiva ani încoace. Totul începe de la clientul care vinde – cât timp își permite să stea cu un apartament la vânzare, dar și cât de dornic e să vândă – căci, se știe, la o vânzare urgentă, de multe ori avem parte de scăderi de prețuri. Revenind la apartamente, cele mai bune și căutate zone din Sfântu Gheorghe rămân Piața Mihai Viteazul și zona străzii Nicolae Iorga, urmate de zona Simeria (în special cea de deasupra Parcului) și Lenin.

Deși nivelul de trai a scăzut, prețurile sunt mari în continuare

În ceea ce privește prețurile, avem și aici deja câteva cifre reprezentative pentru zone: astfel, un apartament cu două camere pe Nicolae Iorga se vinde între 22.000 și 25.000 de euro, în vreme ce deasupra Parcului, în zona Pieței Mihai Viteazul, același apartament poate costa cu cel puțin 5.000 de euro mai mult, adică undeva la 30.000 de euro. La polul opus însă, un apartament cu două camere și condiții asemănătoare cu cele din „zonele bune”, situat însă în cartierul Ciucului, se vinde cu cel mult 15.000 de euro, în vreme ce în cartierul Lenin un astfel de apartament e accesibil undeva între 17.000 și 20.000 de euro, aceleași prețuri fiind valabile și pentru Simeria, unde mai găsim însă și garsoniere care, în funcție de gradul de confort, costă între 4.000 și 8.000 de euro.

„Contează foarte mult zonele și apartamentele în sine – dacă sunt la etaje intermediare sunt deja mai bine vândute, dacă sunt în condiții cât de cât bune și așa mai departe. Ceea ce este bine e că există o mare cerere de cumpărare, uneori atât de mare încât nu facem față cu oferta. Sigur, lucrurile se derulează oarecum mai încet decât înainte de venirea crizei, dar măcar s-au dezmorțit față de anii de după criză, în care nu se mai întâmpla nimic”, a explicat Sava.

Potrivit acestuia, se cumpără foarte multe apartamente prin diverse oferte de credite imobiliare, prin programe de genul Prima Casă, dar și cu bani cash.

„Nu mă întrebați de unde au oamenii bani cash, dar iată că au și sunt destui care cumpără așa. E paradoxal, în vremuri în care creditele se dau greu, salariile sunt mici și nu prea permit economii, dar totuși, mai sunt și astfel de cazuri”, a declarat Sava.

Cu casele e mai greu

Referitor la achiziționarea de case, aici lucrurile stau puțin diferit și majoritatea celor care vând sau cumpără nu prea apelează, cel puțin în zona noastră, la agenții imobiliari. În funcție de poziționare, felul, vechimea și mărimea casei, aici prețurile variază destul de mult. În satele apropiate de cel mult până la 20 de kilometri, o casă poate costa și numai 9-10.000 de euro, dar cu cât ne apropiem de Sfântu Gheorghe prețurile cresc, iar în oraș acestea ajung și la 50.000 de euro.

O familie din Sfântu Gheorghe încearcă să își vândă casa de mai bine de un an de zile, însă deocamdată nu a reușit.

„Am pus primul anunț de vânzare în urmă cu un an. Atunci ne-au sunat doi potențiali clienți, au venit, s-au uitat și au plecat. Am continuat să punem anunț în ziare, dar casa nu e vândută nici acum. Până la urmă am contactat un agent imobiliar, dar deocamdată nici el nu a avut succes mai mare decât noi. Știm că nu e o perioadă bună pentru a vinde ceva pentru că prețurile sunt foarte mici, dar totuși noi avem nevoie de bani. Suntem dezamăgiți, desigur, speram ca în câteva luni să putem vinde casa, dar piața pare să stagneze, nu știu când se va mai dezmorți” – ne-a declarat un membru al familiei.

Pentru unii, Prima casă funcționează doar în teorie

Ioana și Răzvan vor să se căsătorească anul acesta, și pentru că nu vor să locuiască la părinți, doresc să cumpere un apartament prin programul Prima casă. Dar cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, deocamdată stau cu actele pregătite și speră ca băncile să le acorde banii necesari.

„Deși lucrăm amândoi, nu avem venit suficient pentru a fi eligibili. Suntem dezamăgiți și nu știu când și dacă vom avea și noi casa noastră sau nu. Parcă ni se pun bețe în roate. Am auzit că anul acesta programul va fi valabil pentru apartamente și case noi, așadar ne va fi imposibil să accesăm un credit suficient de mare. Ne gândim să plecăm din țară, pentru că văd că nu avem nicio șansă să trăim așa cum ne dorim acasă” – spune Răzvan.

Chiriile au scăzut

Nici chiriile nu mai sunt la nivelul de acum câțiva ani, și de multe ori proprietarii trebuie să lase serios din preț pentru a nu sta cu apartamentele goale.

„Am sperat că odată cu înființarea UBB piața imobiliară va crește, studenții vor căuta apartamente, însă criza a lovit acest segment foarte mult. Eu am un apartament de două camere pe care îl dau în chirie, și dacă în urmă cu câțiva ani ceream 150 de euro, acum abia dacă găsesc pe cineva care să dea 100 pe lună. Iar chiriașii se schimbă des, lumea preferă să locuiască cu părinții, bunicii, se înghesuie mai mulți într-un apartament, și nu prea merg în chirie. M-am gândit și să vând acel apartament, dar nu merită, nu aș lua nici cât am dat pe el, așa că mai aștept” – spune domnul Popa, proprietar.

Pe de altă parte, unii tineri preferă chiria și nu doar pentru că e greu de obținut un credit. „Mi se pare stupid să fac un credit care să mă îndatoreze toată viața pentru un apartament construit în anii ’70. Dacă e să mă leg de un credit, mai bine o fac pentru o casă pe care să o construiesc eu, așa cum îmi doresc. Dar pentru asta mai aştept – deocamdată stau în chirie și e bine așa”, ne-a spus Amalia, o tânără de 25 de ani care recunoaște că la un credit mare, pentru casă, s-ar aventura doar dacă ar fi căsătorită și s-ar putea deci baza pe două venituri constante.