Tânărul preot Vasile Antonie Tămaș, fiul părintelui Ioan Tămaș Delavâlcele, a fost supranumit „părintele rock”, şi asta după ce a luat apărarea tinerilor morți și răniți în urma tragediei petrecută la concertul rock din clubul Colectiv. În interviul de mai jos, „părintele rock” ne vorbește despre neajunsurile bisericii și criticilor săi, despre relațiile interetnice, convertirea neoprotestanților, precum și despre slăbiciunile pe care și le poate permite un preot pentru a-i înțelege mai bine pe credincioși. Toate acestea, cu cuvinte din care transpare abilitatea de a ajunge la sufletul interlocutorului.

Tinerii și biserica

Când îl vedem pe părintele Vasile Antonie, e îmbrăcat de casă, dar părul, barba și sprâncenele îi sunt la fel de aranjate ca în fotografiile de pe pagina de Facebook. Ne-a mărturisit, cu un zâmbet scurt și încrezător, că este narcisist, și că altfel nu i-ar putea înțelege pe narcisiști. Legat de Facebook, remarcăm că, în cazul dezbaterii din jurul tragediei din Colectiv, el a luat atitudine atât pentru apărarea bisericii, criticată că nu s-a prezentat la locul tragediei, cât și pentru apărarea rockerilor, criticați că ar asculta muzică satanistă.

„Existența bisericii este strict legată de existența tinerilor, va exista numai dacă generațiile care vin din urmă o vor susține. Tinerii trebuie să existe cu biserica, pentru că dacă biserica nu le va transmite morala de ocârmuire a vieții, atunci cine să o facă? Societatea este autodistructivă și promovează sexualitatea și alte lucruri destul de dezgustătoare”, critică preotul.

Diavolul nu vine pe ritm de chitară bas

„Am observat pe mulți atacându-i, lovindu-i pe tineri, din pricina genului muzical pe care-l practică și al anumitor acțiuni. Iar la un moment dat am postat un citat, în care am spus că 'nu rockul te face satanist, diavolul nu apare pe ritm de chitară bas. El apare pe ritm de ură, mojicie, mitocănie'. Hristos nu vine pentru cei drepți, ci pentru cei păcătoși. Privind tot timpul paiul din ochiul celuilalt, nu vedem bârna din propriul ochi”, mai zice părintele.

„Am ieșit să eradicăm această proastă părere despre biserică. De foarte multe ori sunt uscături și în rândul societății laice, și al altor societăți. Eu sunt cel mai păcătos dintre toți. Să reliefăm, dacă nu putem să ne conformăm faptic, să reliefăm cuvintele scripturii în viața de zi cu zi și să lăsăm o impresie bună. Pentru că nici banul nu are ce căuta din perspectiva mântuirii, nici festivismul, nici favoritismele, nici luxul, nici ipocrizia reliefată de tot felul de bunuri care intră în contradicție cu ce spune Biblia: 'Nu vă adunați comori pe pământ, adunați-vă comori în cer'”, subliniază prelatul.

Trebuie sa te mulezi după sărăcia locului

Întrebat despre eforturile bisericii de a se curăța de corupție, părintele începe să vorbească despre situația satului său. Părintele spune că el și tatăl său nu percep taxe și se întâmplă să rămână fără bani, ceea ce a dus la o deschidere a celor din Vâlcele față de biserică. „Nu am condiționat vreun serviciu religios din perspectiva financiară, trebuie sa te mulezi după sărăcia locului. O comunitate săracă nu poate să întrețină mofturi, așa că eu nu am mofturi”, spune preotul, care, fiind căsătorit și cu un copil mic, împarte casa parohială, o locuință cu pridvor și fără etaj, cu părinții săi. Părintele are o maşină Peugeot 206, făcută cadou de părinți pentru rezultatele sale la învățătură, iar parohia o Dacia Break în care, spune el zâmbind, speră să se mântuiască.

Când vine vorba de corupția în biserică la nivel național, părintele e precaut. El amintește de rolul filantropic și de misionarism al bisericii, care a înființat multe centre paleative, iar legat de „alte acareturi”, nu se poate exprima. „Nu știu eu ce aș face în situația respectivă, de aceea nu comentez”, zice el.

Decădere și speranță

Încă de dinainte să ajungem la Vâlcele, părintele ne-a spus că vrea să ne vorbească despre spiritualitatea din județ. „Comuna fiind cuprinsă din patru așezări, în așezarea vecină, Araci, s-au născut și dezvoltat academicieni, scriitori, ierarhi de valoare. Din păcate, modul cum n-a fost accelerată cultura, spiritualitatea și omenia în țară, a adus la o decădere la nivel național, nu doar aici, ci și în alte localități, din pricina lipsei de implicare a autorităților înalte”, deplânge Vasile Antonie situația.

Totuși, în ceea ce privește religia, preotul are cuvinte de laudă despre PS Andrei, episcopul Harghitei și Covasnei. „Ne-a ajutat Dumnezeu să vină un ierarh care să se îngrijească în primul rând către spiritualitate si mijlocirea tinerilor către biserică, să ne asculte. Preasfințitul Andrei ne-a ridicat pe noi, tinerii, preoți sau laici, ne-a dat dreptul să facem fapte de răsunet. Sub chiriarhia preasfințitului Andrei am avut șansa de a mă afirma pe plan județean și național. Precum este preasfințitul Andrei în legătură cu deschiderea și bunătatea față de preoți și enoriași nu mai cunosc niciun alt ierarh în țară, într-o zonă greaîncercată ”, subliniază tânărul preot.

Bani sau minuni pe loc

Îl întrebăm pe preot despre relațiile interetnice din sat și comună. „Aici în Vâlcele avem 10-15% maghiari, femeile vin duminica la biserica ortodoxă. Primarul comunei este un exemplu pentru toți ceilalți primari UDMR, pentru că la Ziua Națională îl vedem mereu cu tricolor”, spune preotul referindu-se la eşarfa în culorile naționale.

În comună sunt și numeroși romi, din care mulți neoprotestanți. Îl întrebăm pe părinte ce ar putea face biserica pentru a-i atrage. El spune că i-ar putea aduce la ortodoxie dacă ar avea în spatele său un milionar, care să construiască o cantină și să ofere lunar ajutoare. „Metoda de atragere e numai financiară. Am realizat într-o duminică 40-50 de lei, nici măcar pâinea pe o săptămână. Idealist vorbind, ar trebui să fim atât de îmbunătățiți, încât să ne transformăm în făcători de minuni, pentru cei ferm convinși că nu se pot face minuni, să facem vindecări pe loc. Un om care are lipsuri nu va avea încredere în această continuitate a drumului spre minune, care poate ține ani de zile", recunoaște părintele.

Nu poți da sfaturi fără să fi trăit

Totuși, prin intermediul internetului, el a reușit să atragă pe calea cea bună mai multe suflete, printre care se numără o femeie pierdută și un homosexual. Tânăra a lăsat munca de prostituată în străinătate și a vrut să i se spovedească, el însă a îndreptat-o către preotul din satul ei. Cât despre tânăr, acesta i-a scris că a devenit homosexual în urma unui abuz, adăugând că, ajutat de părinte, va scăpa de această înclinație.

Legat de cei care au o plăcere din aventurile cu sexul opus, părintele spune că e o greșeală să le interzici astfel de practici. „Îi spui, fă-o mai conștiincios, nu lăsa în urma ta fete plângând, încearcă să găsești o fată cu care lucrul ăsta să fie cu un tremur de dragoste și să se ajungă până la căsătorie”, spune părintele, care nu neagă că a avut o studenție aventuroasă. „În momentul în care nu ai experimentat anumite lucruri, tu nu poți să dai sfaturi”, subliniază părintele.

O altă tentație a lumii o reprezintă mersul la vrăjitoare și tămăduitori. „Sunt mulți care pretind că fac minuni și vrăji. Biserica pentru minuni are rugăciunile, parastasul, tămăduirea, taina Sfântului Maslu, iertarea, taina spovedaniei și, ca un cumul, Sfânta Liturghie, care este esența religiei creștine. Tot ce e tămăduitor, vrăjitor, este un fals de care lumea să se îndepărteze, fie că e laic sau nu”, subliniază părintele.

Vasile Antonie Tămaș s-a născut în 1989. În 2008 a absolvit Colegiul Național Mihai Viteazul din Sfântu Gheorghe. În 2012 a absolvit Facultatea de Teologie „Andrei Șaguna” din Sibiu, în timpul studenției activând într-o formație rock. În 2014, a absolvit masterul din cadrul aceleiași facultăți. Din 2012 este profesor de religie la Şcoala Generală din Vâlcele. În iunie 2015 a fost hirotonit diacon, iar în noiembrie 2015 a devenit preot în parohia din Vâlcele, preot doi, cum îi place să-i spună. Are patru cărți publicate.

Scrie pe facebook din 2010, la sugestia unei studente la psihologie, însă s-a ocupat de învățătură de acum două luni. „Mă trezesc dimineața cu vreo 40 de mesaje și cu vreo 50-60 de cereri de prieteni și răspund tuturor. În mediul virtual este foarte prielnică propovăduirea, fiindcă mulți își închid poarta de la casă, însă toți au facebook-ul deschis”, conchide părintele.