Şi se schimbă repede. Nimic nu mai pare să fie aşa cum ştiam noi că trebuie să fie. Lumea noastră aşezată, predictibilă piere, violată şi crizată de un război ciudat, pe care nu-l înţelegem, cu un inamic pe care nu-l vedem decât când e prea târziu ca să mai reacţionăm: teroriştii musulmani radicalizaţi.

Atentatul cu camion de la Nisa e o poveste deopotrivă tragică şi hilară. Îmi aduce invariabil în minte seria de filme cu Louis de Funes şi Bourville, comediile spumoase cu jandarmi francezi tâmpiţi. Păi cum să treci de jandarmi şi poliţişti cu un ditamai camion încărcat cu arme, cu un pistol la brâu, gata să te sacrifici pentru slava lui Allah?! Şi era Ziua Naţională a Franţei la Nisa, nu un bâlci la Găeşti. Jandarmii ăia somnoroşi sau beţi au pe conştiinţă toţi morţii şi răniţii din acel atentat. Iar Franţa devine, din nou, un tărâm al neputinţei de a-i controla pe adepţii radicalizaţi ai Islamului violent. Pe nesimţite, primitoarea şi civilizata Franţă se transformă într-o ţară nesigură, posibil nefrecventabilă.

În Turcia, în schimb, altă dandana: o lovitură de stat, un puci militar eşuat la timp. Atât de performanta armată turcă s-a împărţit şi ea în două-trei-patru, una din bucăţi hotărând să-l înlăture pe preşedintele dictator Erdogan. O hotărâre luată oarecum pe genunchi, pentru că lovitura de stat n-a avut sprijinul populaţiei turce. De-aia a şi eşuat, oarecum lamentabil şi... ciudat. Erdogan s-a apucat să-i aresteze pe militarii implicaţi în lovitură, vreo 3000 de ofiţeri, dar a reţinut şi aproape 3000 de procurori şi judecători din Turcia. Suficient ca să te-ntrebi: ce-o fi avut cu ăştia?! Cum s-au implicat ei în „afacerea” cu lovitura de stat? Ce treabă au judecătorii, inclusiv cinci de la Curtea lor Constituţională, cu acţiunea militară?

Comentatorii fenomenului politic turc nu pot să nu observe, în acelaşi timp, că lovitura asta eşuată îi vine ca o mănuşă durului Erdogan; preşedintele scapă şi de militarii incomozi, care îşi doresc un stat turc laic, şi de câteva mii de procurori şi judecători amestecaţi, probabil, în politică de partea cui nu trebuie. Cum să faci „curăţenie” în sistemul ăsta decât printr-o acţiune în forţă, motivată de o lovitură de stat militară eşuată?! Pare cusută cu aţă albă toată povestea asta, dar sunt sigur că vom mai auzi şi vedea multe dinspre Bosfor. E furtună de gradul 6 acolo, iar americanii şi NATO stau cu ochii pe frumoasa Turcie. O ţară-cheie pe care nici ruşii, nici americanii, nici europenii n-o pot ignora. O ţară condusă de un Erdogan care pare veşnic.

Ştiu câţiva prieteni care şi-au planificat concedii în staţiunile turceşti. Nu-mi dau seama cât de sigură mai poate fi o vacanţă în Turcia, chiar dacă renunţi să vezi Ankara şi Istanbulul, limitându-te la soarele şi plajele din Antalya sau Bodrum. Nici statul român şi nici măcar cel turc nu pot oferi garanţii solide că turismul din Turcia este ferit de acţiuni teroriste sau militare în forţă. Sigur, pentru cei care-şi doresc adrenalină, Turcia este, acum, pământul făgăduinţei...

De-aia spuneam că se schimbă lumea, se modifică reperele, se mişcă lucruri pe care le credeai greu de clintit. Vom începe să (re)descoperim România, chiar dacă Ţara seamănă din ce în ce mai mult cu o rezervaţie de mistreţi în care se retrag să moară elefanţi bătrâni.