La doar 26 de ani, Molnár Enikő este una dintre cele mai cunoscute și apreciate instructoare de dans modern din Sfântu Gheorghe. Prin mâinile și pașii ei de dans au trecut și trec încă sute de copii și adulți. Are un program extrem de încărcat, dar este plină de energie și mereu cu zâmbetul pe buze pentru că face ceea ce îi place: dansează.

– Enikő, spune-ne de unde vine această pasiune pentru dans?

– Dansez de când mă știu. Am început cu baletul, la vârsta de 5 ani, apoi am făcut gimnastică ritmică. Copil fiind, am urmat cursuri de dans la palatul Copiilor din Sfântu Gheorghe, unde m-am întors după câțiva ani ca profesor, după ce am terminat Facultatea de Educație Fizică și Sport la Brașov, specializarea dans. Sunt profesor titular și mă ocup de aproape 300 de copii, iar pe lângă asta mai am proiecte individuale.

– Cât de ușor sau de greu este să înveți copiii să danseze?

– Este mai greu cu cei mici, am copii care nu au nici 4 ani, în cazul lor e mai greu să îi ții atenți, obosesc mai repede și se și plictisesc. În rest nu e greu, copiilor le place, la fel și mie, așadar ne simțim bine împreună. Mă ocup și de adulți, am o grupă de adulți, la ei deja este cu totul altceva, în programul lor includ și elemente de aerobic, fitness, iar stilurile abordate sunt mai multe.

– Ai un stil preferat de dans?

– Deocamdată îmi caut stilul propriu, nu pot să spun că am un stil care să îmi placă în mod deosebit. Dacă ar fi totuși să aleg, aș merge pe partea de hip-hop sau R&B. Am o statură mai atletică, și mișcările de șold specifice dansurilor latino, de exemplu, nu prea mă avantajează.

– Pentru cine recomanzi dansul ca formă de mișcare?

– Recomand pentru absolut oricine, în special celor care au un stil de viață sedentar, stau mult la birou sau în mașină. Și asta pentru că dansul îți mișcă toți mușchii. Pe lângă latura fizică, dansul te eliberează de stres și te umple de bucurie.

– Ce simți tu când dansezi?

– Când dansez, sunt capabilă să mă deconectez total de lumea din jur. Pur și simplu nu văd și nu aud nimic, sunt doar eu, muzica și mișcările mele. Desigur, dacă suntem la un concurs sau la un spectacol, e altceva, trebuie să fiu atentă la copii, însă și pe ei îi învăț să se concentreze pe ce au de făcut și să nu ia în calcul zgomotele din public, de exemplu.

– Știu că mergi constant la cursuri de perfecționare. De ce crezi că e important acest lucru?

– Cei mai buni dansatori spun că din moment ce încetezi să evoluezi, să te perfecționezi, stagnezi și te pierzi. Cred cu tărie în acest lucru, și de aceea ori de câte ori am ocazia, particip la seminarii și workshop-uri de profil. Din fericire astfel de evenimente se țin din ce în ce mai des și în țară, și astfel atât eu, cât și alți instructori de dans avem posibilitatea de a ne întâlni cu mai marii din breaslă și să învățăm de la ei. Desigur, aceste evenimente costă, dar faptul că înveți și te dezvolți merită investiția.

– Ai un proiect de suflet, și anume predai dans la Casa Iris. Ce ne poți spune despre acesta?

– Într-adevăr, este un proiect de suflet. La început nu știam nici cum să abordez acele persoane, pentru că vorbim de persoane cu dizabilități, apoi mi-am dat seama că au un suflet mare, și cu ei orice reușită este un succes enorm. Îmi place să lucrez cu ei, să fiu alături de ei, căldura și entuziasmul lor îmi dau o satisfacție enormă. De fapt acest lucru este valabil și pentru cei din celelalte grupuri. Primesc sute de desene de la copii, dacă mă îmbolnăvesc, mă sună, îmi urează sănătate și spun că așteaptă să mă întorc în sală cât mai repede. Dragostea cu care sunt înconjurată îmi dă putere și în cele mai grele zile, iar când văd zâmbetul de pe chipul elevilor mei, uit de probleme.

– Unde te putem vedea dansând? Pe tine și pe elevii tăi…

– Perioada aprilie-iunie este plină din punct de vedere al aparițiilor pe scenă. Vom participa la Zilele Sfântu Gheorghe, Zilele Sportive, dar și la un concurs internațional de dans, care va avea loc la Baraolt. De asemenea, avem invitații la diferite zile ale comunelor, unde vom urca pe scenă cu mai multe grupuri de copii.

– Ce planuri de viitor ai?

– Îmi doresc să devin instructor de dans urbhanize. Acesta este un stil în care R&B-ul se amestecă oarecum cu muzica orientală. La ora actuală în România sunt doar 4 instructori de acest fel, iar în acest an va avea loc un curs de profil la București. Un dansator ajunge la apogeul carierei în jurul vârstei de 35-36 de ani, așadar eu mai am 10 ani de învățat și de perfecționat. Îmi doresc să continui acest drum pentru că dansând eu nu lucrez, ci fac ceea ce mă face fericită.