Mă cheamă Ottó. Și încă mai cred în oameni
Am 8 ani și o privire care încă mai caută oameni. Nu cer lux. Nu vreau canapea de designer. Doar o pătură. A mea. Și un om care nu se teme să mă iubească.
Sunt un ciobănesc german — 30 kg de blândețe cu patru lăbuțe. N-am uitat cum e să te bucuri de o mângâiere. N-am uitat să dau din coadă când aud pași. Nici să sper.
De un an, dorm într-un adăpost. Nu-i cel mai rău loc din lume, dar nici acasă nu e. E rece. E gol. Și mai ales — e fără tine. Oamenii spun că sunt „echilibrat”. Asta înseamnă că sunt calm, ascultător și bun cu alți câini. Adică, pe scurt, un gentleman cu blană.
Știu că nu sunt pui. Știu că nu am pedigree cu fundiță. Dar am ceva mai bun: loialitate cât pentru două vieți și o inimă plină de loc pentru tine. Dă-mi o șansă. Promit să te iubesc până la ultima bătaie din coadă. Mă găsești la Adăpostul de câini din Câmpul Frumos.
Vino. Încă te aștept. Cu inima deschisă. Și cu zâmbetul meu simpatic de câine cu speranță.
***
Adopția nu costă nimic. Dar pentru un câine, valorează totul. Tot ce ai nevoie e un act de identitate. Atât. În schimb, pleci acasă cu un suflet sterilizat, vaccinat, microcipat și gata să-ți fie recunoscător pentru tot restul vieții.
Povestea lui Ottó face parte din noua campanie OCV – „Sunt simpatic, scoate-mă de aici” – o ultimă încercare de a salva câinii din adăpostul din Câmpul Frumos de la eutanasiere.
Adăpostul are loc pentru 140 de câini. Dar numărul lor trece des peste. De ce? Pentru că în fiecare zi apar alții: abandonați, confuzi, singuri. Iar fiecare cățel adoptat eliberează un loc. O șansă pentru altul. Asta nu e doar o statistică. E o alegere între viață și… nimic.
Iar Ottó și ceilalți nu cer mult. Doar puțină dragoste. Ai loc? Ai inimă? Hai. Ei te așteaptă.