Micuțul Pityuka are nevoie de ajutorul nostru

Olah-Badi Istvan, zis Pityuka, e un băiețel blonduț de trei ani, cu o privire inocentă. Din păcate, copilăria i-a fost umbrită de o boală cruntă - leucemia. Până în vara lui 2016, băiatul avea o viață normală, iar familia nu se ferea să socializeze cu prietenii și rudele. În iunie, însă, au apărut simptomele bolii. „Pityuka plângea, îl durea burta, piciorul, capul și i-au apărut ‘buline’ mov pe corp. A avut febră, am fost la un doctor, mi-a zis că poate fi infecție urinară. Am făcut analiză de sânge și de urină, dar medicul de familie nu a observat în total analizele, a zis că are infecție urinară și e anemic. I-a prescris antibiotic, dar tot nu și-a revenit și l-am dus la spitalul județean”, povestește mama, Izabella Kerekes-Kali.

Acolo, un medic i-a prevenit, spunându-le că micuțul ar putea avea leucemie, iar analizele i-au confirmat diagnosticul inițial în proporție de 75%. Ulterior, printr-o adeverință, șeful clinicii de pediatrie de la Spitalul Clinic Județean Mureș a confirmat că micuțul are „Leucemie acută limfoblastică Pre-B, risc mediu“. „Debutul bolii a fost în 16 iunie 2016, pentru care a primit chimioterapie“, se mai arată în adeverință, care detaliază protocoalele de tratament urmate de copil.

Boala copilului a însemnat o resetare a vieții sale și a familiei. „În general nu primim vizite. Pityuka are imunitatea scazută. Și buncii, dacă sunt  bolnavi (...) trebuie să-și pună o mască atunci când vin la noi. Mai bine nu vin decât să se îmbolnăvească Pityuka. Nu putem să mergem afară unde e lume multă, poate lua orice viroză“, spune mama copilului. Eu însumi, când am călcat pragul apartamentului familiei Olah-Badi, a trebuit să-mi acopăr nasul și gura cu o mască. Dar aceasta este numai o latură a vieții micuțului Pityuka. „E foarte greu cu tratamentul, sunt multe medicamente, citostatice, tratament prin perfuzii, intravenos, face și puncție, îl ințeapă în spate. Fiecare medicament are și partea lui bună, dar și o parte rea.

Sunt medicamente care scad nivelul de trombocite, atunci automat, daca n-are cantitatea de trombocite necesară, trebuie să primească ori trombocite, ori sânge. În cazul în care cade și se lovește, are nevoie de trombocite ca să se poată vindeca rana. Suferă copilul, sufăr și eu”, spune cu tristețe mama. Tratamentul costă în, medie, între 200 și 300 de lei pe săptămână, dar sunt medicamente care sar de această sumă. De exemplu, 6 bucăți din medicamentul citostatic Methotrexat-Ebewe au costat, după cum arată o chitanță, 32.246 de forinți, adică peste 470 de lei. La cheltuielile cu tratamentul se adaugă benzina pentru cele trei ore de mașină până la Târgu Mureș, la clinica unde se tratează micuțul, precum și pentru întoarcerea la Sfântu Gheorghe după săptămânile de tratament de acolo. De exemplu, de luni, „șase săptămâni va fi la spital, terminăm cu spitalul și revenim cu întreținere, dacă ne ajută Dumnezeu”, spune mama.

Tratamentul cu medicamente și vitamine, mâncarea micuțului, care are un regim special, drumurile până la spital și înapoi, înseamnă cheltuieli grele pentru o familie în care soția e în concediu de creștere a copilului, iar soțul e șofer, veniturile celor doi nedepășind, adunate, 2000 de lei pe lună. În aceste condiții, ar fi nevoie de cel puțin 1000 de euro pentru ca familia să poată să își asigure cele necesare îngrijirii micuțului Pityuka. Bineînțeles, orice sumă e binevenită, donațiile putând fi făcute în contul RO92BRDE150SV12470061500, pe numele Izabella Zsuzanna Kerekes-Kali. „Să sperăm că ne ajută Dumnezeu”, spune, cu un licăr de nădejde în privire, mama micuțului.