Crăciunul este, în esență, sărbătoarea familiei. Majoritatea magazinelor își închid porțile, ba chiar și unele baruri și restaurante au cel puțin o zi închis. Sunt pe de altă parte, locuri și profesii în care lucrul continuă de sărbători. În prima, dar şi în a doua noapte de Crăciun, am stat de vorbă cu mai mulți oameni nevoiți să lucreze de sărbători la Sfântu Gheorghe, printre care o patroană de restaurant, o farmacistă și un jandarm.

Clienții, mai nervoși de sărbători

Ne începem colindarea celor care muncesc de Crăciun, pe 25 decembrie, la o stație de benzină la care își fac plinul multe mașini care merg spre gară, Târgu Secuiesc sau Covasna. „E foarte greu, dar ne-am obișnuit. E greu să lucrezi cu oamenii. De Crăciun oamenii ar trebui să fie mai buni, dar sunt mai nervoși, mai irascibili de la băutură”, ne mărturisește o vânzătoare din magazinul benzinăriei. „Au venit foarte mulți până la opt jumate seara. Și după aia, că, nefiind deschise magazinele, vin să cumpere țigări, alcool”, adaugă colegul ei, aflat în dreptul unei pompe.

„Ne-am ales meseria asta, trebuie să ne sacrificăm”

Doi jandarmi au venit la benzinărie cu mașina personală a unuia dintre ei, pesemne la încheierea serviciului. După ce au lăsat mașina benzinarului, pentru a-i face plinul, și au cumpărat câte ceva din magazin, jandarmii se întorc la autoturism. „Azi a fost ca oricare zi. Ne-am ales meseria asta, trebuie să ne mai și sacrificăm, siguranța cetățeanului e pe primul plan, după care vedem și restul”, ne spune unul dintre jandarmi, de o statură impunătoare.

Odată ce am părăsit benzinăria, chemăm un taxi pentru a merge la singura farmacie deschisă în oraș în noaptea de 25. Îl întreb pe dispecer cum e să lucreze în această noapte. „Cam greu, aglomerat. Mai mult decât în alte seri, că oamenii se mai plimbă, se mai distrează”, ne răspunde el.

„Nu de asta am făcut facultatea”

Odată ajunși la farmacie, vedem lumină și bănuim că angajații sau angajatele sunt în spatele unității. Sunăm la sonerie și ne deschide o tânără înaltă și frumoasă, într-un pulovăr alb, cu părul strâns în coadă. Înainte de a pune întrebările, ne amintim de o durere de gât și cerem niște pastile. Geamul, care s-a deschis după ce am sunat, se închide la loc cât farmacista pleacă după pastile, și la fel se va întâmpla și după ce se duce înapoi în farmacie după rest.

– Cum e să munciți în noaptea asta?

– Foarte frumos... spune tânăra, și în glas îi citim o undă de ironie. Ne povestește că soțul ei doarme și el în farmacie, pentru a nu o lăsa singură și nu se arată încântată de cei care au apăsat pe sonerie în această noapte. „Sunteți primul care ne cereți pastile pentru gât. Toată noaptea am vândut Triferment, că lumea a mâncat de sărbători, iar cineva mi-a cerut și Paracetamol de un leu”, spune ea și, văzând-o cât e de supărată, ne imaginăm cum a stat să taie cu foarfeca pastilele din folia de paracetamol ca să dea de un leu.

„Orice mamă ar trebui să aibă un antiinflamator și un paracetamol acasă, nu să-și trimită soțul pentru atâta la farmacie. Noaptea funcționăm pentru urgențe și ar trebuie să vină cei care au fost la spitalul de urgență și au nevoie de medicamente, nu la cea mai mică problemă să ajungă la noi. Nu de asta am făcut facultatea. De două ori pe an lucrăm noaptea și s-a întâmplat să fie în noaptea asta. Noi venim cu drag să muncim, dar nu e ușor în condițiile astea și în «căldura» asta”, ne mai spune farmacista în pulovăr, cerându-și scuze că e supărată.

„Multe comenzi, nu facem față”

Ultima persoană cu care vorbim în noaptea de Crăciun este un taximetrist cu barbă și mustață, între două vârste, care ne spune că are familie și copii. „Sunt de serviciu, suntem trei care trebuie sa facem în mod obligatoriu serviciul de noapte. Cred ca e a șasea oară când lucrez de Crăciun. Față de alte dăți? E tot așa, e destul de aglomerat, multe curse, comenzi, nici nu prea facem față, ăsta e adevărul. Facem ce putem. Auziţi și dispeceratul... e solicitat, dar nu prea ai când să răspunzi la el”, ne spune, râzând, bărbatul, în timp ce o steluță din instalația de iluminat a orașului i se oglindește în parbriz.

„Am intrat pe la 17 și dimineaţa la 6 termin. Serviciul în mod obligatoriu e de la 22, dar am intrat eu mai devreme”, adaugă el, confirmându-ne că a vrut să facă mai mulți bani. „De Ajun, pe 24 tot de serviciu am fost. Mâine seara s-ar putea sa vin acasă, dar încă nu sunt sigur”, ne precizează șoferul.

„În timpul muncii mă și distrez”

În noaptea de 26 decembrie, în centrul străbătut din când în când de cupluri și animat de câte un chefliu, vizităm un restaurant. Aflăm că pe 25 localul a fost închis, iar de Ajun a funcționat câteva ore. „Pe 24 am lucrat de la prânz până pe la 16”, ne spune patroana, adăugând că atunci a fost o zi ușoară, cu clientela obișnuită. „Eu, de fapt, muncesc în permanență, în timpul muncii mă și distrez, la mine e puțin amestecată treaba. De aceea nu fac diferență între sărbătoare și ziua care nu e sărbătoare, dar Ajunul Crăciunului îl petrec întotdeauna în familie”, subliniază ea.

„Mie tot îmi place să lucrez, nu trăiesc lucratul de sărbători ca pe ceva extraordinar. Sunt și familii, cum este și astăzi, că vin acasă mulți din străinătate, se întâlnesc, se duc să discute la un pahar de vin, noi suntem locul unde au această ocazie să se întâlnească. Această meserie presupune să lucrăm cel mai mult când lumea are timp liber, domeniul acesta deservește oamenii în timpul lor liber”, ne mai zice patroana. Și ne amintește, prin aceasta, de o vorbă a taximetristului bărbos întâlnit în prima noapte de Crăciun: „Când alții chefuiesc, noi trebuie să muncim”.