De vorbă cu Claudia Ardelean, Actorul Anului la Teatrul Andrei Mureșanu

La sfârșitul stagiunii 2015-2016, Claudia Ardelean a fost aleasă prin votul publicului Actorul Anului la Teatrul Andrei Mureșanu (TAM) din Sfântu Gheorghe. Am vrut să discut cu ea despre această distincție, despre atuurile ei pe scenă și cum a evoluat în cei nouă ani de când joacă la Sfântu Gheorghe. Am descoperit un om modest, imaginativ, spiritual și inimos, care pune munca de echipă deasupra efortului personal și consideră că TAM poate fi o „fabrică de prăjituri teatrale“. Un om care mi-a acordat, după 10 ore de repetiții, interviul de mai jos.

Claudia Maria Ardelean s-a născut în 1984 la Zalău. A absolvit Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, Facultatea de Teatru şi Televiziune, secţia Actorie. A colaborat, printre altele, cu Teatrul Naţional din Cluj-Napoca şi Teatrul Municipal Turda. La TAM Sfântu Gheorghe joacă din 2009, de când directorul teatrului era Florin Vidamski. A rămas aici după ce a fost evaluată de o comisie în care se aflau Radu Afrim și David Esrig, așa cum a povestit ea însăși, acum trei ani, tot pentru Observatorul de Covasna. În stagiunea 2015-2016, publicul a putut să o vadă în majoritatea spectacolelor: „7“ (regia Sebastian Marina), „Histrion“ (regia Mihai Nițu),  „Tartuffe“ (regia Zakariás Zalán), „Contra Progresului“ (regia Cristian Ban), „Sfântul din Sfântu Gheorghe“ (regia Ana Mărgineanu), „Melancolia și Misterul unei străzi“ (regia Horațiu Mihaiu), Histrion (regia Mihai Nițu), „Orb de Mină“ (regia Catinca Drăgănescu), precum și în „Mai întâi te naști“ și „Trei rupturi“, două spectacole de Radu Afrim. În prezent se pregătește pentru piesa „Toujours Ensemble – Primăvara e încă departe!“ regizată Ivan Romeuf. Spectacolul este realizat în coproducție cu Théâtre de L’Egrégore din Marsilia, Claudia jucând în el alături de colega sa Fatma Mohamed și de franțuzoaicele Marie-Line Rossetti și Maryse Courbet.

Luată prin surprindere

M-am întâlnit cu ea în seara unei zile ploioase, zi în care mă simțisem sabotat de vremea de afară. Am fost curios ce efect are vremea asupra ei. Mi-a răspuns râzând:

- Pe mine mă bucură vremea, că e rea, că e frumoasă. Îmi generează o anumită stare, „mă regizează“ (...). Când e vreme tristă sunt melancolică și-mi place la nebunie, sunt mai incursivă în mine, mă activează interior“.

După o discuție de „încălzire“, am deschis subiectul:

- Te așteptai să fii votată actrița anului?

- Am uitat  total de acest lucru. S-a vorbit odată, mi-au spus colegii mei sau Anna (Anna Maria Popa, directoarea TAM - n.red.). Noi am lucrat din ianuarie intens, aproape fără nicio zi liberă. Probabil că pe alocuri am mai avut ceva zi libere, deși nu mi le amintesc (...), le-am șters total, în sensul că ori am dormit, ori am ecranat, a fost chiar un laboriu intens, intens (...). Mi-a amintit Anna, plecam în America, aveam avion, m-a sunat să mă duc la ea la birou. Nu am înțeles de ce anume mă cheamă. Și atunci mi-a înmânat această diplomă înrămată și atunci mi-am zis ‘O doamne’, fix așa am reacționat (...) ‘am uitat de lucrul ăsta, chiar total!’.

- Dacă ar fi fost după tine, cine ar fi trebuit să fie Actorul Anului?

- Nu pot (zâmbește, ușor stingherită)... îmi iubesc enorm colegii, nu pot să... sunt foarte imparțială. Fiindcă a ales publicul, chiar nu are legătură cu ce răspund, e o infimă parte ceea ce zic eu sau zice altcineva. E pe simțite, a fost la latitudinea spectatorilor, deci rămâne acolo.

Fabrica de prăjituri

- Crezi că, în alegerea publicului, a contat un anume rol dintre cele pe care le-ai interpretat în ultimul timp?

-Nu cred, nu știu, asta trebuie să îi întrebi pe spectatori, o să ai de făcut chestionare (râde). Am lucrat așa intens toate rolurile, au fost așa, pe bandă. Îți imaginezi fabricile acelea mari, mari, de prăjituri, care  scot pe bandă produse. Așa am fost și noi, cumva.

- Fabrică de prăjituri?

- Sper că pentru unii au fost prăjituri teatrale (...)

- Cât din distincția aceasta este muncă personală și cât e munca de echipă?

- Munca e tot timpul în echipă. E ca un joc de strategie, fiecare participă și fiecare clădește ceva, ca un tort cu multe-multe etaje. Acum glazura fiecare și-o aduce de acasă. Aia nu poți s-o cuantifici, nu poți să faci nimic asupra ei și asta simte publicul. Sunt simțăminte, nu se cântăresc, nu au aspect, sunt inodore, insipide. Ce se întâmplă acolo, eu nu pot vorbi, că nu văd. Nu știu ce vede spectatorul la teatru. Aș ști dacă aș trece în afara mea și nu poți să faci lucrul ăsta. Adică poți să-l faci, îl faci în timp ce joci, mai faci câteodată, ieși din personaj.

Pe gheață, fără patine

- Ce ambiții de carieră a născut mai departe acest vot?

- Impactul nu este așa, nu se generează așa, cel puțin nu la mine. Trebuie să le mulțumești tuturor oamenilor care te-au ales și să primești cu drag. Așa cum un cadou de Crăciun nu generează ambiții, nici acest cadou nu generază ambiții.

- Care e atuul pe care mizezi pe scenă?

- Nu poți să mizezi pe ceva, căci s-ar spulbera, n-ai voie. Acolo e ceva ce se întâmplă doar atunci. Te duci pe gheață și nici n-ai schiuri, n-ai sanie, n-ai patine, n-ai nimic. Gheață, total. Și acolo glisezi cu ce ai tu de acasă, cu ce ai câștigat, îți termini momentul artistic iar publicul, în sufletul său, dă note. Ca la patinaj artistic. Că te descalifică sau nu, că o să primești medalii, n-o să știi niciodată. Asta e ciudat în meseria noastră, că (...) totul e nimic.

„N-aș schimba nimic“

- Cu mintea și experiența de acum, dacă ar fi să călătorești în timp și să-i spui ceva Claudiei Ardelean de la începuturi, ce i-ai spune?

-I-aș spune: ‘Alege!’. M-am lăsat puțin furată de evenimente, circumstanțe, sunt omul care crede foarte mult în potențialul momentului și acționez foarte impulsiv. Când parcurgi totul ca un slalom. Cumva te duc undeva toate astea... (se gândește) automat, privind de aici, cu harta trecutului, aș putea spune, ‘mai la dreapta’. Dar, să știi, că n-aș schimba cu nimic, n-aș influența cu nimic. Și mi-e frică să spun și acel ‘alege!’ pentru că ar fi un germen care ar modifica, și nu vreau. Cred că aș spune trei puncte, puncte de suspensie...

„Acum sunt în regres“

- Și totuși, în nouă ani de zile, ce s-a schimbat la actrița Claudia Ardelean?

- Profesional eram mai puternică atunci, decât acum. Acum sunt în regres. Știu sigur asta.

- Ai roluri pe care le-ai regretat?

Îmi răspunde cu un „Nu“ prelung, apoi continuă:

- Mi-a făcut plăcere orice rol. Nu ai cum. Nu poți să joci, să dai publicului ceva ce ție nu-ți place. Nu poți o haină murdară să o arăți în public. O arăți călcată și frumoasă. Și atunci tu ca să o calci și să o arăți apretată. Tu ai anumite procese psihice pe care trebuie să ți le ordonezi ca să-ți placă. Altfel nu poți, altfel ieși șifonat și murdar în lumea acelei clipe.

Așteptată pe scenele din Franța

Pentru că am simțit-o foarte modestă, am apelat la actrița Marie-Line Rosetti și la regizorul Ivan Romeuf, aflați în trecere prin localul unde vorbeam cu Claudia, pentru câte o scurtă caracterizare. „E o actriță minunată, foarte talentată. E foarte agreabil să lucrezi cu ea, o foarte bună colegă, o ador“, mi-a declarat Rosetti. „Îmi e foarte greu să vorbesc de un actor sau o actriță, pentru că va crede că îmi place doar de el sau de ea“, mi-a spus Ivan Romeuf, după care începe să o caracterizeze pe Claudia. Contrariat, l-am întrebat dacă pot publica ce-mi spune. „Bineînțeles. Cred că e o mare actriță. Are avantajul de a fi tânără și are multe lucruri interesante de făcut. Ceea ce face deja: are mult talent. Aș vrea să vorbească mai bine franceza și să vină în Franța pentru a juca alături de noi“.

Când minutele devin clipe

Am întrebat-o pe Claudia Ardelean și despre evoluția TAM sub conducerea noii directoare, Anna Maria Popa:

-Nu sunt o Cassandră a teatrului antic. Eu zic că va evolua total pozitiv. Nu pot să prevăd ce turnură va lua, dar ceva negativ nu are cum să se întâmple. Ea ține frâiele foarte strâns în mână și chiar își dorește ceea ce e cel mai bine pentru teatru (...). Acum ritmul e mult mai alert, minutele sunt clipe, orele sunt minute. Sper să fie o traiectorie de cometă, să ne „teleportăm“ cumva artistic undeva, că mult timp am fost ca somnambuli aici în Sfântu Gheorghe, foarte mult timp.

- Ce îmi poți spune despre noul sezon?

- În noul sezon avem acum piesa aceasta, „Toujours Ensemble – Primăvara e încă departe!“, iar la sfârșit de septembrie avem turneu în România cu ea. În noiembrie mergem în Franța cu aceeași piesă.

Din acest motiv, Claudia Ardelean și colega ei Fatma Mohamed nu vor mai evolua în nicio piesă din 2016, fiind distribuite de-abia în ianuarie 2017, în muzicalul Leul Ra. „Sunt actrița anului care nu mai joacă nimic în anul respectiv. Poți să spui asta“, a adăugat Claudia, râzând.