De vorbă cu părintele Cristian Groza, cu ocazia plecării acestuia la parohia Stupini

Preot paroh timp de patru ani la Catedrala Ortodoxă din Sfântu Gheorghe, părintele Cristian Groza a lăsat recent parohia din municipiu pentru o biserică din cartierul brașovean Stupini, unde a câștigat un concurs. Despre cum a ajuns la Sfântu Gheorghe, dar și despre  motivul plecării unuia dintre cei mai iubiți păstori din oraș, în rândurile de mai jos.

De la Miercurea Ciuc la Sfântu Gheorghe, cu o escală în Spania

Născut în Brașov în 1981, Cristian Groza a terminat Seminarul în Brașov (promoția 2000), apoi facultatea de Teologie din Sibiu (absolvită în 2004). Tot în 2004, în august, s-a căsătorit cu preoteasa Ioana. Tot în luna august, după o discuție cu un fost coleg de facultate, pe atunci secretar la Episcopia Covasnei și Harghitei, preotul Teodor Bijec, Cristian Groza a aflat că episcopul de atunci, PS Ioan (azi, Înaltpreasfintitul Ioan, Mitropolitul Banatului), avea nevoie de preoți tineri în zonă. Chiar înainte de căsătorie, s-a întâlnit cu Preasfinția Sa, iar pe 9 septembrie a devenit oficial „fiu al acestei eparhii”, fiind hirotonit diacon pe 25 septembrie iar pe 14 noiembrie, preot la catedrala din Miercurea Ciuc, unde a rămas până în mai 2005, când a devenit secretar la Protopopiatul ortodox român din Sfântu Gheorghe. Tot în 2005, cum nu a putut devenit preot în Băcel, unde localnicii au vrut să fie păstoriți de diaconul Marin Ioan, a fost numit preot slujitor la Catedrala Ortodoxă din Sfântu Gheorghe, alături de preoții parohi Bujoreanu Corneliu și Cucu Ioan. Din mai 2005 și până în prezent a locuit la sediul Protopopiatului. În 2007, după ce, în urma unei discuții cu PS Ioan, Mitropolitul Iosif al Europei Occidentale și Meridionale i-a spus celui dintâi că are nevoie de preoți tineri, părintele Cristian Groza a mers la un concurs, pe care l-a câștigat, iar mitropolitul i-a pus harta mitropoliei în față, spunându-i că-și poate alege orice parohie disponibilă în acel moment. „Niciodată nu mi s-a întâmplat asta, de obicei este o singură parohie și candidezi”. A ales o comunitate din Spania, unde erau mai mulți români, a încercat să stea acolo câteva luni, cu întreruperi, dar, cum i se născuse al doilea copil și participarea românilor era redusă, mulți mergând duminica la muncă, părintele s-a întors în țară în toamna lui 2007. Cum începuse deja construirea bisericii Buna Vestire de lângă Jandarmerie, PS Ioan l-a numit pe tânărul preot paroh și administrator al Catedralei Ortodoxe, urmând să slujească împreună cu preoții Sebastian Pârvu și Corneliu Bujoreanu. A slujit ca paroh și administrator până în 30.11.2016, când în urma unui concurs, a fost numit preot paroh la parohia Brașov - Stupini.

De ce a dat Sfântu Gheorghe pe Stupini

De ce a lăsat părintele Catedrala Ortodoxă din municipiu pentru o parohie de cartier din Brașov? Ne spune chiar el: „De loc sunt brașovean, dar noi ne obișnuisem sa numim casă orașul Sfântu Gheorghe, ne-am simțit extraordinar de bine aici. Pentru noi cu familie, 4 copii, oraşul era minunat, totul era la un loc, și școala, și grădinița și biserica, iar când era ceva ce nu găseam în oraș, deși aveam tot ce ne trebuie aici, mergeam la Brașov. Nu a fost o dorință de a ajunge neapărat la Brașov. Dar a apărut aceasta posibilitate unde părinţii au o casă, socrii sunt la Codlea, fratele meu a plecat definitiv în America, fraţii soţiei, în Germania, și am rămas singurul sprijin al părinților, și de-o parte și de celalaltă în țară. Am avut această posibilitate de a ne apropia de ei, am considerat că e o oportunitate, dar, repet, nu a fost ceva programat. Slujba aceasta oferă șansa de a duce copiii în Brașov, de a sta într-o casă încăpătoare și de a fi aproape de părinți”.

Colaborarea cu părintele Sebastian

Plecarea părintelui Cristian nu a avut de-a face cu situația de la catedrală, unde atât preotul Sebastian Pârvu, cât și părintele Cristian mi-au spus că a existat o colaborare excelentă.

„Vreau să spun, că deşi nu m-am cunoscut cu părintele Sebastian decât aici, ne-am înțeles atât de bine încât din 2008 de când am slujit amândoi, niciodată nu a existat un conflict. Ne-am înțeles - nu-s cuvinte mari - ca frații, anumite lucruri le făceam doar uitându-ne unul la altul. Ne-am bucurat de liniște aici, nu a existat un motiv de a căuta să plec, mai ales că eram, între timp și secretar benevol la protopopiat - postul s-a anulat - și am fost într-o relație extraordinară cu conducerea protopiatului, care mi-a și dat girul să fiu, chiar benevol, secretar la protopopiat și preot la catedrală. Eu datorez toate lucrurile bune ÎPS Ioan, care m-a primit în eparhie și Preasfințitului Andrei, actualul Episcop al Covasnei și Harghitei. Acesta a continuat ceea ce ÎPS Ioan a început, ne-a dat girul și ne-a făcut și bucuria de a ne acorda cel mai înalt rang în preoție, iconom stavrofor, precum și cea mai înaltă distincție: Crucea eparhială, pentru activitățile depuse la catedrală”. Din 2008 până în 1 decembrie 2016, cei doi preoți parohi, părintele Cristian și părintele Sebastian, au desfășurat numeroase activități la catedrală, de la slujbe în fiecare zi, la programele dedicate credincioșilor, inclusiv celor bolnavi, de la publicarea unei foi catehetice (de învățare) săptămânală la înființarea unui pangar (spațiu pentru comercializarea de lumânări, icoane și cărți religioase), până la repararea troiției din curte. „Partea administrativ-gospodărească a presupus investiții în catedrală de peste un milion de lei noi, care au inclus schimbarea completă a acoperișului cu tablă de cupru, cele două noi paraclise, sistem de încălzire nou, panou electric nou și multe altele. S-au organizat diferite întâlniri cu personalități duhovnicești, printre care amintim părintele Teofil, s-au organizat pelerinaje anuale la mănăstirile și bisericile din țară, s-a realizat un site al catedralei (...), s-au obținut părticele din moaștele sfinților Sf. Ierarh Nicolae, Sf Mare Mucenic Gheorghe, ocrotitorul Catedralei, Sf. Ioan Maximovici și o particică din lemnul Sfintei Cruci, toate cu certificat de autenticitate. De asemenea, s-a creat corului Eclesia al catedralei care din septembrie 2008  și până în prezent dă răspunsul la Sfânta Duminică (...) suntem co-organizatori ai festivalului de colinde Crăciunul la români, cu peste 500 de invitați (...). Să nu uităm de Muzeul Spiritualității Românești, de care se ocupă părintele Sebastian și de colaborarea cu societatea civilă - Liga Cultural-Creștină Andrei Șaguna, Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș, Fundația Mihai Viteazul, Asociația Pentru Comunitate”, a enumerat părintele câteva dintre activitățile desfășurate din 2008 și până în prezent împreună cu celălalt preot paroh al Catedralei, părintele Sebastian Pârvu. Tot datorită celor doi, a crescut numărul credincioșilor, astfel încât, de la circa 5 copii, câți veneau duminica la împărtășanie, în 2008, s-a ajuns la 50-120 de copii în prezent. „Sunt, în medie 70 de copii, ceea ce e îmbucurător pentru viitor. Tot ce s-a făcut a fost foarte important, nădăjduim să și dăinuie”, a mai spus preotul.

„Cel care mi-a simțit prezența îmi va simți și lipsa“

La finalul interviului, l-am rugat să adreseze un mesaj cititorilor noștri.

„Noi am căutat, Catedrala, am căutat să nu legăm oamenii de persoană, ci să se lege de Dumnezeu. Orice preot vine, (...)  e doar un slujitor al Acestuia. Asta încerc să le spun, să arate aceeași dragoste, ascultate, noilor preoți. Nu pui preotul în locul lui Dumnezeu, te ajută să găsești calea, acolo se oprește partea lui. Să nu facă din el un idol. Dacă l-a ajutat, să dea slavă lui Dumnezeu. Cu un preot nu se termină biserica, eu am slujit biserica, dar biserica îşi continuă cursul indiferent de cine o slujește“.

- V-am remarcat o ușoară tristețe

- N-a fost ceva programat. Una e când vii într-o parohie mai săracă, când te gândești să le oferi ceva mai bun, schimbările sunt date de familie (...). Eu am fost preot la catedrală, parohia cea mai importantă din protopopiat, am fost mulțumiți cu statutul, dar tot familia, faptul că părinții au rămas singuri... mi s-a dat șansa de a ne muta, nu în mijlocul Brașovului, ci într-o locație încăpătoare. A apărut această oportunitate (...), dacă Dumnezeu a rânduit din șase eu să iau examenul, am luat-o ca venind de la Dumnezeu, ne-a mai spus preotul.

„E un cuvânt al Părintelui Teofil, că inima noastră ar trebui să aibă numai intrări, și nu ieșiri, cine intră în ea să nu-l mai lași să iasă, indiferent cât de des te mai întâlnești cu el. Dacă-ți dorești cu adevărat, dacă ai fost prieten, prietenia nu poate dispărea. Dacă am avut o legătură sinceră, nu-mi pun problema uitării sau despărțirii, ci doar că ne vom întâlni în contexte diferite, dar nu ne punem problema să ne despărțim sufletește. Tot părintele Teofil spunea, cel care mi-a simțit prezența imi va simți și lipsa“, a încheiat părintele Groza.