500 de voluntari din România și străinătate au plantat aproape 10.000 de puieţi în zona Vadas – Belin

În jur de 500 de persoane venite din județele Covasna, Brașov, Sibiu, dar și cetățeni din țări ca Olanda sau Mexic au participat sâmbătă la plantarea a circa 9.500 de puieți. Acțiunea a avut loc pe un teren oferit de primăria Belin, în cadrul evenimentului național „Plantăm Fapte Bune”. Voluntarii veniți lângă Belin au beneficiat de puieți, unelte și de o masă delicioasă oferită de bucătari premiați.

Acțiunea a început în jurul orei 8, la Sfântu Gheorghe, cu plecarea autobuzelor cu cei interesați către tabăra de cercetași de lângă Valea Crișului. De acolo, voluntarii au fost transportați cu remorca pe un drum desfundat, pe lângă păduri și terenuri defrișate.

Odată ajunși lângă terenul de două hectare oferit de Primăria Belin, voluntarii au primit mănuși, unelte – sapă de munte și hârleţ –, puieți de molid, scoruș, fag și paltin de munte, precum și un scurt instructaj. Organizatorii au încurajat bărbații să sape o vatră, în care să facă groapa pentru copăcel, iar femeile să pună puieții. Distincții de gen au apărut și în glume, un voluntar întrebându-și colega dacă nu vrea niște mănuși roșii. Pe de altă parte, numeroase femei și fete nu s-au dat în lături de la muncile cele mai grele. De pildă, o voluntară Crucea Roșie și elevă la un liceu din Sfântu Gheorghe, Kitty, a muncit șase ore la curățat, săpat și plantat.

„Îl iei ca pe o conservă”, ne-a explicat un voluntar modalitatea de a îndepărta stratul de pământ cu iarbă. În timp ce majoritatea a folosit doar sapa, hârlețul și proprii mușchi, un alt voluntar a adus un burghiu. Și a făcut, cu utilajul gălăgios, mai multe găuri în pământ, spre nemulțumirea organizatorilor. Un pădurar i-a arătat că, plantați în astfel de condiții, puieții nu au stabilitate. Pe de altă parte, bărbatul a spus că a primit indicații contradictorii din partea pădurarilor cu privire la burghiu. „După aia poate ne arătați și cum se taie”, a exclamat un prieten al bărbatului, către pădurar.

Majoritatea voluntarilor, însă, nu au avut probleme cu pădurarii și inginerii Romsilva. Pe lângă uniformele verzi ale pădurarilor și cele ale Crucii Roșii, în viitoarea pădure s-a văzut și albastrul jandarmilor montani, care au venit ca voluntari, ajutând și la transport. Și 41 de pompieri ai Inspectoratului pentru Situații de Urgență Covasna au renunțat la tura lor liberă pentru a participa la împădurire, după cum ne-a declarat purtătorul lor de cuvânt, Marius Tolvaj.

„Suntem sătui de atâta distanță”

Pe lângă bărbați și femei de toate vârstele, la muncă au ajutat, cum au putut, și copiii. Din loc în loc vedeai câte o fetiță sau un băiat cu un puiet în mână. „Vreau să plantez copaci ca să fac un bine pentru natură”, ne-a spus un puști de clasa a II-a, venit cu tatăl său de la Brașov. De altfel, numeroși voluntari erau din județele Brașov și Sibiu. Două sibience și grupul lor s-au rătăcit până să găsească drumul. „Important e că am ajuns aici”, ne-au declarat ele, zâmbind.

Diversitatea vârstei și a județului de origine a fost completată, pe teren, și de diversitatea limbilor vorbite. Printre puieți, sape și hârlețe puteai auzi deopotrivă maghiara și româna și, dincolo de unele înțepături, toleranța reciprocă a fost cea care a dominat. Ideea diversității puse în slujba interesului comun am găsit-o cel mai clar în descrierea pe care un voluntar a făcut-o organizației sale informale, denumită chiar Grupul. „Am vrut ca numele să fie ceva curat, neutru, ca să nu ne separe, să nu ne distanțeze. Suntem sătui de atâta distanță”, a declarat reprezentantul Grupul.

Mesaj din Mexic

Nici distanțele artificiale dintre oameni, nici cele exprimate în kilometri nu sunt o piedică în calea faptelor bune. Cel mai bun exemplu a fost prezența, printre voluntari, a cetățenilor străini. Cum ar fi un olandez căsătorit cu o româncă, dar și un grup de studenți și profesori din Mexic, veniți la Brașov cu un memorandum de colaborare.

„Am înțeles de la studenți și profesori că vreți o Românie împădurită. În România, în Mexic, și-n lumea-ntreagă trebuie să împădurim, pentru că omul a distrus pădurile, jungla. Împădurirea înseamnă viață, înseamnă să începem o viață nouă pentru generațiile care așteaptă un viitor mai frumos decât prezentul nostru. Dacă nu împădurim, lăsăm generațiilor viitoare un pământ pustiu”, a adăugat unul dintre dascălii de peste mări și țări.

După faptă și răsplată

Voluntarii au primit gratuit un litru de apă din partea organizatorilor. Și, cum apa nu e de ajuns pe stomacul gol, mai ales după ore de muncă istovitoare, voluntarii au fost coborâți, în două grupuri, înapoi în tabăra cercetașilor. Acolo, alți voluntari curățau cartofi pentru mâncare și preparau gulaș la foc deschis. „Mă pricep mai bine la bucătărie și am vrut să aflu rețeta asta delicioasă de gulaș”, a spus o voluntară, franțuzoaică.

„Ne așteptam să fiți mai puțini. Ne bucurăm că sunteți atâția”, a spus către mulțimea flămândă unul dintre bucătarii voluntari, membru al Ordinului Cavaleresc Gastronomic Transilvania. După care, luând un coș de pâine, a împărțit-o celor dornici de la coadă, înainte de a turna gulaș în farfurii.

Să plantezi, după care să-ți taie copacii

La Belin s-au adunat, timp de șase ore, în jur de 500 de voluntari care au plantat 9.500 de puieți, acțiunea fiind organizată la nivel local de Asociația Tinerilor Întreprinzători din Transilvania, împreună cu inițiatorul național, asociația EcoAssist. La nivel național al acțiunii Plantăm Fapte Bune, rezultatele preliminare pe țară sunt și mai îmbucurătoare. 9.000 voluntari au participat, în toată România, care au pus 151.000 de puieți, din care majoritatea vor intra în fondul forestier. Evenimentul a beneficiat de sprijinul Ministerului Mediului, al Jandarmeriei Române și al Administrației Penitenciarelor, după cum arată site-ul acțiunii.

După atâtea fapte bune, concretizate prin cifre impresionante te poți întreba, totuși, care este eficiența unor astfel de acțiuni: „Din câte știu, în România sunt cam 2.200.000 de hectare care urmează să fie împădurite și acum în toată țara cu acțiunea aceasta plantăm cam 90 și ceva de hectare. Ar trebui cam 2000 de ani să ajungem să compensăm defrișările”, ne-a declarat Toró Attila, un fotograf care documentează tăierile ilegale de copaci, venit și el să planteze.

„Dar importanța acestei acțiuni constă în faptul că participă un număr enorm de oameni”, a subliniat el, adăugând: „și e foarte important să conștientizăm pădurea, ce înseamnă să plantezi, după care să vină cineva să defrișeze”.