De vorbă cu Gábor Tibor din Ilieni, maestru în arta fierăriei de peste 45 de ani

Fier. Tone de fier, mii de piese, sute de unelte şi un miros ameţitor de rugină şi de jăratic sunt elementele care conturează, în mare, imaginea care ne-a întâmpinat vineri, când ne-am dus în comuna covăsneană Ilieni să îl întâlnim în persoană pe unul dintre cei mai pricepuţi fierari din judeţ, ba chiar din ţară.

Meseria de fierar este una care se îndreaptă vertiginos către uitare pentru că tehnologia a luat locul meşterilor şi pentru că tinerii şi-au adaptat abilităţile către meserii mai necesare prezentului. Totuşi, nimic din ceea ce iese din mâna marilor meşteri nu este lucru puţin şi atât cât mai sunt în viaţă, noi avem datoria să îi apreciem la justa lor valoare. De aici şi motivaţia din spatele vizitei la Ilieni.

Din faţa unui cuptor mic, în care ardea un foculeţ şi de lângă nicovala impunătoare inscripţionată cu un simbol greu de descifrat, de parcă ar fi un limbaj secret al celor care „îmblânzesc” fierul, ne-a salutat zâmbitor, de sub mustaţa albită de vreme, Gábor Tibor.

Meseriaşul din Ilieni a iubit fierul încă din copilărie, dar abia în şcoala profesională a desluşit cu adevărat tainele fierăriei. Acum are 62 de ani şi de o viaţă întreagă, respectiv de peste 45 de ani, pune viaţă în fiecare bucată de fier care trece prin mâna lui bătătorită şi înnegrită de atâta muncă. Un fierar adevărat, ne spune el, este acela care îşi foloseşte nu forţa, ci imaginaţia şi sufletul în creaţiile sale.

„Unde am copilărit eu, la Ghimeş, vizavi de noi stătea un fierar şi de atunci m-a prins şi pe mine „flacăra”. Prima dată când am luat fierul în mână a fost în şcoala profesională. Acolo am avut un maistru bun. De atunci şi până în momentul de faţă tot de asta m-am ocupat. Mai facem şi altceva pe lângă, pentru că trebuie să lucrăm, mai avem şi pământ, gospodărie, dar fierăria îmi place cel mai mult. (...) Oamenii nici nu pot să îşi închipuie ce poţi să faci din fier. (...) Ce ar fi o uşă fără balamale sau zăvor? Ar fi ceva gol”, ne-a spus Gábor Tibor.

Când am început să vorbim despre fierărie, cu surpriză am aflat de la Gábor Tibor că acum această meserie este de fapt un hobby, pe care îl desfăşoară ori de câte ori este nevoie (să ajute vreun prieten prin potcovirea unui cal sau să mai repare unelte), ori când vrea să se mai destindă. În atelier intră doar când are timp de meşterit, respectiv în timpul când nu e ocupat cu muncile câmpului, cu animalele, respectiv cu gospodăria, cele care îi asigură traiul de zi cu zi. Resimte regretul că această meserie tinde să dispară, însă nu e descumpănit şi face tot ce îi stă în putere să lase ceva în urma lui.

„Meseria aceasta e una frumoasă, dar principal este că suntem undeva în clasa de mijloc. Nu suntem nici domni, dar nici jos. Suntem meseriaşi, iar oamenii care ştiu că din mâinile noastre şi din imaginaţia noastră ies lucruri bune, aceia ne respectă”, a mai spus acesta.

În aceeaşi ligă cu cei mai buni meșteri fierari din lume

Cea mai mare bucurie şi împlinire pe care i-a adus-o iubirea pentru fierărie este posibilitatea de a participa la întâlniri locale, naţionale, dar mai ales internaţionale, cu fierari de mare clasă din toate colţurile lumii. Când vorbeşte despre aceste întâlniri, parcă „flacăra” care ţine aprinsă iubirea pentru fierărit se înteţeşte şi emană în jur o doză bună de energie.

„Fac fierăria asta mai mult din hobby şi mai mult pentru prietenii pe care mi i-am făcut în toată Europa. (...) Am participat şi particip la întâlniri cu fierari din toată lumea. În a doua duminică din septembrie avem o întâlnire aici în judeţ, la Sfântu Gheorghe. Aceste întâlniri au loc din doi în doi ani. Vin fierari din Polonia, Austria, Ungaria, dar şi din ţară. Avem expoziţii şi fiecare trebuie să aducă o piesă, dar facem şi la faţa locului. (...) Acum doi ani a fost un inginer fierar din Austria, în vârstă de 83 de ani, printre cei mai buni din lume. (...) Avem întâlniri şi prin ţară, dar şi în străinătate. Anul trecut am fost de vreo trei ori la Muzeul „Astra” din Sibiu. Acolo facem demonstraţii, să vadă lumea cum se lucrează cu fierul. Meseria asta devine din ce în ce mai rară şi vrem să arătăm copiilor cum se îndoaie un fier şi aşa mai departe. (...) În fiecare an, pe 20 august, merg la Budapesta la un eveniment tot cu demonstraţii într-un atelier frumos”, ne-a spus Gábor Tibor, care ne-a mai precizat că aceste întâlniri sunt excelente pentru schimburi de experienţă şi pentru a învăţa tehnici speciale de la cei mai pricepuţi fierari. „Când ne întâlnim, e o bucurie de nedescris. (...) Vreau să mai am sănătate să mai merg la câteva întâlniri pentru că acolo îmi place”, a subliniat fierarul covăsnean.

Fără ucenici care să ducă mai departe meseria

Uneltele pe care Gábor Tibor le utilizează ori de câte ori are ocazia se transformă sub privirea lui în adevărate piese de muzeu. Pentru el, acest lucru nu e atât de supărător, cât faptul că tinerii nu se apropie, nici măcar de curiozitate, să vadă ce înseamnă îndeletnicirea de a „dresa” fierul. Dacă ar veni la el un tânăr care să dovedească un interes aparte pentru fierărie, Gábor Tibor ar fi dispus chiar să îi dea în dar un set de unelte cu care să îşi înceapă propriul atelier.

„Mereu am zis că vreau să „otrăvesc” cu meseria asta pe cineva. Dacă ar veni un băiat care vrea să înveţe meseria asta şi să îl văd că ştie şi că îi place, i-aş da o garnitură de scule, ca să pornească la drum, numai să ştiu că e cineva care să ducă mai departe meseria asta frumoasă”, spune Gábor Tibor, punctând că aceste garnituri originale de scule sunt foarte greu de găsit şi că sunt piese unicat.

Muzeul din Ilieni, cu unelte vechi de sute de ani

Conştient fiind că meseria sa, atât de interesantă, este pe cale de dispariţie, Gábor Tibor a înaintat în urmă cu câţiva ani către autorităţile locale o iniţiativă de a înfiinţa un muzeu în localitatea Ilieni. Chiar dacă acest vis nu s-a concretizat până acum, cu siguranţă va deveni realitate în viitor pentru că fierarul a promis că nu se lasă până nu vede deschis acest muzeu, care ar avea capacitatea de a atrage foarte mulţi turişti.

„Ideea mea a început să facă rădăcini. Vreau să fac acest muzeu. Nu mă las până nu îl văd făcut. Aş vrea să fie în centrul comunei, în clădirea galbenă, cum îi spunem noi. Aş vrea să duc acolo foalele vechi pe care le am eu. În plus, acum vreo 20 de ani a murit un bătrân, fost fierar. Familiei sale, care nu a dus mai departe meseria, i-a rămas trusa de unelte, care e completă şi veche de tot. Vrem să vorbim cu nepotul său să ne-o dea pe inventar dacă nu vrea să o doneze. E păcat să o mănânce rugina pentru că sunt nişte scule vechi, originale, pe care nici măcar noi nu le avem. (...) Sunt nişte lucruri care trebuie expuse pentru ca oamenii să vadă că ele există”, a spus Gábor.

Coroana Sfântului Ștefan, cea mai de preț creație a fierarului, ar putea fi donată la o biserică

Chiar dacă cel mai probabil nu va sfârşi în muzeul local, piesa de rezistenţă şi cea mai mare mândrie a lui Gábor Tibor este o replică a coroanei Sfântului Ştefan al ungurilor. Cu o greutate de circa 65 de kilograme şi cu o dimensiune de opt ori mai mare ca cea a coroanei originale, obiectul de decor, făcut 100% de mâna fierarului covăsnean, are capacitatea să devină „cap de afiş” pentru orice castel sau muzeu din ţară, dacă nu chiar din lume. Momentan, aceasta stă în atelierul de lucru din Ilieni şi mai iese la lumină din când în când, la întâlnirile fierarilor, însă Gábor Tibor are în minte un plan perfect pentru respectiva coroană.

„Am primit mai demult o comandă să fac o coroană de fier pentru cineva în Ungaria, dar persoana respectivă a murit între timp. Am păstrat coroana şi am dus-o la mai multe expoziţii. E o amintire pe care o păstrez. E coroana lui Ştefan al ungurilor. Am luat de pe internet modelul şi am făcut-o de opt ori mai mare. Are 65 de kilograme. Nu am făcut-o dintr-odată. A luat mult timp proiectarea pentru că e importantă exactitatea. (...) Îmi doresc să o donez la o biserică sfinţită cu numele Sfântului Ştefan. Este o biserică la Sâncrai, dar e cam mică şi nu se potriveşte acolo. Unde m-am născut eu e o biserică frumoasă, dar încă mă mai gândesc. Cert e că aş vrea să o donez la o biserică”, a spus fierarul covăsnean, care a mai precizat că are în plan să mai facă alte două replici de dimensiuni mai mici ale coroanei, care să se potrivească şi în biserici mai mici.

Iubirea pentru fier egalată de cea pentru cai

Pe cât de mult iubeşte fierul, pe atât de mult iubeşte şi caii, iar din acest motiv Gábor Tibor este recunoscut drept unul dintre cei mai pricepuţi potcovari din judeţ.

„Pe lângă mine poate să treacă un Mercedes sau nu ştiu ce Ferrari, dar dacă trece un cal frumos, am uitat de mine”, ne-a spus, râzând, acesta. „Calul şi fierul forjat îmi plac cel mai mult. Îmi place la nebunie după ce potcovesc un cal frumos, după ce îi pun nişte „papuci” ca lumea, să mă uit după el cum pleacă. Parcă am o inimă mai mare”, a mai adăugat Gábor.

Secretele potcovirii? Delicateţea şi răbdarea, pentru că şi animalul simte durerea, asemenea oamenilor. „Trebuie să ai răbdare multă şi grijă, atât pentru animal, cât şi de tine. Când potcoveşti, lucrezi cu o copită vie. Nu cu gardul sau betonul. Şi să pui pe un picior viu un fier care şi să se potrivească şi să protejeze, aşa că e un lucru care necesită multă atenţie. Din experienţa mea, vă spun că nicio copită nu seamănă cu alta şi trebuie să potriveşti fierul cu exactitate. Ca să faci treaba asta trebuie să iubeşti cu adevărat animalul şi trebuie să fii implicat 100%”, ne-a mai spus maestrul fierar.

Principiile fierarului profesionist, aplicabile în orice meserie

Chiar dacă meseria de fierar este din ce în ce mai rar întâlnită, principiile după care se ghidează aceasta sunt cele de bază aplicabile în orice meserie din lumea largă cel mai probabil pentru totdeauna. „În munca asta punctualitatea nu ar trebui să lipsească. În plus, vorba vorbă să fie. Dacă începi să minţi, atunci nu mai eşti un adevărat meseriaş. Mai mult, fierarul trebuie să aibă capul treaz”, conchide încrezător şi mândru fierarul din Ilieni.

Despre Gábor Tibor, dar şi despre alţi maeştri ai meşteşugurilor tradiţionale din judeţul nostru, puteţi să aflaţi mai multe accesând site-ul www.mestersegek.ro, realizat anul trecut de Centrul de Cultură al judeţului Covasna.