Este stupefiant să-i vezi pe cei care conduc, practic, Guvernul României umiliţi, pur şi simplu, de nişte întrebări puse de un preşedinte pe care mulţi îl cred pe dric. Păi dacă marinarul Traian Băsescu îi pune în jenantă încurcătură pe un vestit procuror-premier şi o prea tânără speranţă ministru de Finanţe cu studii la Harvard, ce-or face ăştia doi când s-or duce pe la întâlnirile cu „greii” Comisiei Europene, FMI ori Băncii Mondiale?! Îi salvează cât poate guvernatorul Mugur Isărescu, pentru că partea lor de contribuţie e vorbărie goală, dar guvernul ăsta de amatori pur-sânge nu mai păcăleşte pe nimeni din lumea bună a finanţelor.

Marea dezamăgire nu-i Victor Ponta, de la el nu m-am aşteptat niciodată la mai mult, e un semidoct perfect, posesor de ambiţii politice sub formă de miştouri ieftine şi-atât. Dar ministeriţa de la Harvard... ce-o fi oare în capul şi-n inima ei? Cum o fi crezut ea că se va descurca într-un guvern socialist al României, la un minister atât de complicat şi de important doar cu teoria învăţată de la profesorii americani?! Fătuca asta a învăţat acolo că unu şi cu unu fac întotdeauna doi. Acum începe să vadă că, în România, unu şi cu unu nu fac doi decât când vrea primul ministru. Regulile economiei de piaţă n-au nicio valoare într-o Românie dominată de interese, de haos şi prostie guvernamentală. Bun, n-a ştiut de la început ce şi cum, nu şi-a dat seama cum merge treaba pe la gurile Dunării, dar ce mai caută într-un guvern de proşti dacă ea e o deşteaptă şcolită la americani? Cum se uita, frate, la Ponta cu ochii ăia mari şi miraţi, aşteptând parcă s-o salveze clopoţelul...

Mai mult decât atât, nu are nici măcar curajul de a gândi cu propria minte, domnişoara Petrescu împrumută mintea pervertită a şefilor ei pe linie guvernamentală şi de partid. Nu s-a înscris în PSD, din câte ştiu, dar asta e doar o strategie, fătuca e pesedizată „in integrum” de cel mai iubit român din sondaje. Adevărul e că-i mare tristeţe să vezi tineri prostituându-se pe o scenă politică lipsită de anvergură, ticăloşită, mocirlită. Atât de trist, încât nu poţi să nu te-ntrebi: de ce-o fac? Nu pot rezista tentaţiei de a se cocoţa pe nişte scaune? Au atâta nevoie de bani încât uită de orice normă morală şi de bun simţ? Vor să-şi croiască un viitor politic sigur, bine proptit, într-o Românie debusolată, care şi-a pierdut simţul valorii şi al măsurii?

După întâlnirea lui Ponta cu Traian Băsescu a devenit limpede că românii sunt la discreţia unui guvern al prostiei şi discordiei naţionale. Ei proşti, dar şi noi proşti dacă-i credem şi-i votăm. Veţi vedea cum până la alegeri toate vor sta, bine merci, pe loc, ca apele Dunării când staţionează. După alegeri, potopul! Cu Victor Ponta preşedinte şi-un premier pesedist ne paşte un potop de taxe şi impozite mărite pe tot ce punem mâna şi piciorul: maşini, terenuri, case... Uniunea Europeană nu se va implica, nu va protesta, interesul ei este să păstrăm o aparenţă de democraţie, atâta cât să le permită lor să-şi primească ratele din banii pe care îi datorăm, aşa că vom fi la mâna nepricepuţilor şi hoţilor din prea-cinstitul guvern al României. Care nu vor şti şi nici nu vor vrea să prindă marii corupţi şi să le ia averile, drept pentru care vor apela tot la buzunarele noastre găurite, obligându-ne la taxe şi impozite mărite.

Încerc un pronostic pentru viitoarele alegeri prezidenţiale: Victor Ponta preşedinte, Ioana Petrescu premier! Asta ca să vadă, să simtă, să priceapă şi cei spălaţi pe creier de Antena 3 şi România TV că Băsescu, Boc, Ungureanu şi alte nume odioase din politica românească recentă sunt veritabil parfum pe lângă mirosul de şobolani din „cuşca” actualei Puteri. Ca să nu fiu înţeles greşit, e vorba de „ura partinică” la şobolanii lui Konrad Lorenz, din genialul eseu al lui Gabriel Liiceanu: „Mirosul şobolanilor. Aşteptând o altă omenire”, pe care îl recomand celor interesaţi să afle ce ne apropie şi ne desparte pe noi, oamenii, de şobolani şi gâşte sălbatice...