În lipsă de o gândire economică în stare să ofere nişte mesaje pe care românii cu mintea acasă (sunt sigur că-s mult mai mulţi decât pesediştii-antenişti) le aşteaptă în această campanie electorală, Victor Ponta recurge la manipulările obişnuite: cine s-a întâlnit vreodată în viaţa lui cu Băsescu, să piară! Cine nu-i ortodox, să nu vină la vot! Cine-i băsist, să fie linşat în piaţa publică!

Urât, al dracului de urât. Şi frustrant pentru foarte mulţi români, care abia au apucat să simtă gustul libertăţii de după epoca Ceauşescu şi-acum se văd puşi în situaţia să suporte o nouă dictatură, cea poleită cu bune intenţii sub formă de baroni, doctori plagiatori, miniştri penali, bigoţi şi hoţi. Dac-ar fi să trăim după cum vrea Ponta, cine nu fură din averea statului n-are ce căuta la Putere. Avem şi dovada: colegul şi prietenul intim al premierului, fostul ministru al Transporturilor Dan Şova, este urmărit penal pentru furăciuni de la complexurile energetice Turceni şi Rovinari. Cel mai inutil ministru post-decembrist din câţi mi-a fost dat să văd (culmea e că s-a numit o vreme şi ministru al Marilor Proiecte, după modelul coreean de care amicul Ponta e atât de aproape...) a primit de la amărâţii de mineri „foloase necuvenite” de aproape un milion de euro, bani din care nu se ştie (dar se va şti, cu siguranţă) câţi au ajuns la prietenul Victor Ponta, implicat în afacere.

Cu alte cuvinte, important pentru noua generaţie de politicieni PSD este nu să nu furi, nu să faci ceva pentru ţară, pentru românii de rând; important pentru Ponta şi asociaţii lui politici este să încurajezi furtul, hoţia, promiscuitatea, minciuna, înşelăciunea, manipularea. Şi, înainte de toate, să-l înjuri pe Băsescu, „inamicul public nr. 1”, destabilizatorul naţiei. Priviţi penibilul deplin: Victor Ponta pozând în factor de stabilitate naţională, când el a împărţit poporul în „buni” şi „răi” după cum i-au dictat interesele politice, economice, religioase. Omul ăsta n-are nici cea mai mică aplecare spre compasiune sinceră, spre cooperare, spre înţelegerea aproapelui, el nu vrea decât Puterea absolută pentru el, pentru rudele şi amicii lui politici, eventual pentru cei pe care-i cauţionează contra voturi cu căruţa, gen Dragnea, Mazăre, Oprişan, Nicuşor Constantinescu – toţi penali, toţi baroni, toţi nişte sfinţi. După care, potopul!

Adevărul e că băieţii ăştia nu-s atât de deştepţi pe cât se dau. De fapt, nu-s deştepţi deloc din moment ce nişte procurori tineri, dar corecţi şi citiţi, îi iau ca din oală pentru „bagatele” de 1 milion de euro. Ce-i aia, frate?! Aici am ajuns?! Ditamai ministrul, ditamai prim-ministrul se dau în bărci, se expun pentru câteva sute de mii de parai?! Voiculescu a furat măcar cu sacul, ăştia se duc la furăciuni cu poşetuţa doamnei europarlamentar Corina?! Nu se poate, e de rău, e cazul să terminăm odată cu regimul ăsta Băsescu, nenorocitul care a pus Justiţia română în poziţie verticală, chiorul care ne-a pus avion pe casă fără ca noi să băgăm de seamă!

Nu pot să nu fiu de acord cu cei care spun că, acceptând candidatura la Prezidenţiale, Victor Ponta şi-a semnat sfârşitul carierei politice. Şi asta pentru simplul fapt că şi-a supraestimat posibilităţile şi şi-a subestimat adversarii. Care adversari nu fac parte neapărat din clasa politică, cei mai incomozi, cei mai periculoşi aparţinând societăţii civile luminate (cu totul alta decât pensionarii şi analfabeţii manipulaţi de Antena 3) şi Justiţiei. După ani buni de încercări eşuate, iată că Justiţia a devenit un adversar redutabil pentru toţi marii corupţi din România, ceea ce pentru Ponta şi alianţa PSD-PC-UNPR-UDMR,  care-l susţine,  este nu doar inacceptabil, ci şi fatal.

Dac-ar fi să aleg „românul anului 2014” aş vota pentru procurorul şef al DNA, Laura Codruţa Kövesi, născută Lascu, în municipiul Sf. Gheorghe şi care la 41 de ani a ajuns singura speranţă de mai bine a unei naţiuni. Lângă ea i-aş aşeza pe toţi magistraţii care au curajul şi tăria să se opună mafiei economice, politice şi mediatice care ne-a invadat existenţele de la Revoluţie încoace. Într-un fel e trist, pentru că oglinda în care ne privim ar trebui să arate altceva după 25 de ani de libertate şi aparentă democraţie. Dar asta e, se lucrează cu materialul clientului...