Saloanele de înfrumuseţare - între necesitate și lux Se spune că părul este accesoriul unic care ne diferențiază de toți ceilalți din jur, în vreme ce o manichiură îngrijită, frumoasă, poate fi o adevărată ”carte de vizită”. Pentru femei, aceste două elemente, alături de îngrijirea pielii, formează întregul care trebuie să fie mereu la înălțime pentru ca ele să se simtă mult mai sigure pe sine și, astfel, incontestabil frumoase. Se știe că femeile investesc sume frumoase în coafură, manichiură-pedichiură și îngrijire, însă criza financiară, salariile care nu mai cresc spre deosebire de creșterea costului vieții, par să fi afectat și acest domeniu.

Saloanele de înfrumuseţare - între necesitate și lux

Se spune că părul este accesoriul unic care ne diferențiază de toți ceilalți din jur, în vreme ce o manichiură îngrijită, frumoasă, poate fi o adevărată ”carte de vizită”. Pentru femei, aceste două elemente, alături de îngrijirea pielii, formează întregul care trebuie să fie mereu la înălțime pentru ca ele să se simtă mult mai sigure pe sine și, astfel, incontestabil frumoase. Se știe că femeile investesc sume frumoase în coafură, manichiură-pedichiură și îngrijire, însă criza financiară, salariile care nu mai cresc spre deosebire de creșterea costului vieții, par să fi afectat și acest domeniu. Așa se face că saloanele de coafură s-au cam golit, doamnele și domnișoarele preferând să se îngrijească acasă și să apeleze la ajutorul profesioniștilor doar la ocazii speciale. Cu toate acestea, unele dintre saloanele de înfrumusețare nu au lăsat deloc din prețuri, socotind probabil că investiția este una sigură indiferent de vremuri; în plus, multe coafeze și manichiuriste, cu ștate vechi în meserie, se bazează pe clientela formată în timp și nici nu se gândesc să coboare sub prețul pieței.

La Sfântu-Gheorghe, această situație este întâlnită în două-trei saloane centrale sau cu tradiție din oraș, despre care se știe că sunt frecventate în special de clientele cu oareșce posibilități financiare. De cealaltă parte, sunt saloanele mai puțin renumite, plasate în cartiere și care au, la rândul lor, o clientelă destul de bine formată însă fără pretenții de înfrumusețare ”la centru”.

 

Mai răruţ, că-i mai drăguţ...

Diana are 29 de ani și este coafeză într-un salon aflat foarte aproape de centru. Tânără spune că lucrează aici de mai bine de șase ani, timp în care a reușit să-și facă o clientelă destul de fidelă. La ea vin tinere și doamne de diverse vârste, majoritatea aflându-se pe poziții sociale destul de înalte, iar cele mai multe cereri din partea clientelor se axează pe vopsitul părului, tunderea acestuia și coafare. În ceea ce privește efectele crizei, Diana spune că acestea au început să se simtă deja de acum trei ani, însă treptat și nu prin renunțarea definitivă a clientelor de a mai veni la salon ci prin rărirea acestor vizite. Cu toate acestea, Diana nu se poate plânge de scăderea drastică a câștigurilor, mai ales că prețurile practicate aici sunt unele destul de ridicate și totuși pe placul clientelor, se pare.

”Am cliente tinere în special, care vin periodic pentru vopsirea părului la rădăcină, pentru tăierea vârfurilor sau pentru îndreptarea părului. Sunt multe tinere care vin și de două ori pe săptămână pentru a-și îndrepta părul, pentru că nu au curaj să folosească placa acasă. Altele vin pentru tratamente intensive la păr, în vreme ce unele, mai puține, vin cam o dată pe lună pentru diverse coafuri”, mai spune Diana.

În salonul la care lucrează Diana, prețurile încep de la 30 de lei - tăierea părului scurt și pot ajunge chiar și la 150 de lei - tăiere de vârfuri, vopsit, spălat și aranjat; prețurile unei manichiuri sunt cuprinse aici între 40 și 60 de lei, iar pedichiura costă 20 de lei.

 

Aceleaşi preţuri pentru a păstra clienţii

Câteva sute de metri mai încolo, un alt salon cu servicii de coafură, manichiură-pedichiură și epilare în componență.

”Prețurile nu le-am mai crescut de câteva luni, tocmai pentru a nu pierde din cliente, chiar dacă furnizorii ne aduc unele produse mai scump decât înainte. Dar lucrăm cu produse profesionale, care mulțumesc clientele și sperăm să trecem de perioada asta destul de dificilă. Nu aș putea spune că am pierdut din cliente, doar atât că la unele se observă o frecvență mai rară la coafor”, spune Maria, una dintre fetele care lucrează la acest salon.

Colegele ei de la manichiură-pedichiură și epilat spun că aici vin în special tinerele, cerând astfel de tratamente o dată la două-trei săptămâni. Fetele lucrează cu unghii false, lacuri și geluri speciale, în vreme ce la epilat se folosesc diverse tipuri de ceară.

”Nu e atât de scumpă o manichiură, fie că necesită sau nu unghii false, modele complicate sau nu. Prețurile încep de la 20 de lei și pot ajunge și la 50 de lei, este adevărat, însă asta depinde de complexitatea lucrării pe care o solicită clienta”, spune Adel.

 

Vremuri demult apuse...

O doamnă coafeză cu salon mai îndepărtat de centrul orașului spune că vremurile de altădată sunt clar apuse, femeile venind acum la coafor parcă mai mult de nevoie și nu de plăcere.

”Lucrez de mai bine de 30 de ani în meseria asta, și vă spun cu părere de rău că banii fac ca doamnele să nu se mai îngrijească precum cu ani în urmă. E drept, acum tinerele fac cum fac și tot ajung la coafor, își mai vopsesc părul, își mai fac o frizură modernă, dar doamnele trecute de 40 de ani, de exemplu, vin tot mai rar. Și vin atunci când trebuie să se tundă neapărat pentru că dacă nu o fac nu li se mai aranjează nicicum părul. Până acum trei-patru ani aveam agenda plină cu programări, de dimineața la 9 până seara la 7-8. Acum îmi permit și pauze lungi în timpul zilei, pentru că nu mai am atât de multe cliente”, spune doamna Dora.

Potrivit acesteia, criza care se simte în ultimii ani permite inclusiv primirea clientelor fără programări, tocmai pentru că agenda nu mai este atât de plină.

 

Coafuri la domiciliul clientelor

La 27 de ani, Emilia este o coafeză destul de cunoscută în Sfântu-Gheorghe, care a lucrat prin multe dintre saloanele la modă ale orașului, alegând în cele din urmă să-și facă meseria pe cont propriu. Tânăra spune că deși coafura este o meserie care în niciun caz nu te lasă ”să mori de foame”, problemele intervin atunci când, pentru a o practica, ești nevoită să te angajezi sub diverse forme.

”Prefer să lucrez acasă la cliente, pe cont propriu. În atâția ani de meserie mi-am format o clientelă clară, care m-a urmat la orice salon am lucrat, pentru că de obicei coafeza aduce clienții și mai puțin salonul. Când am înțeles că mare parte din câștigul meu intra în buzunarele altcuiva, am decis să lucrez singură - și, cu criză sau nu, sincer vă spun că doamnele și domnișoarele care se respectă și înțeleg să aibă grijă de ele, tot găsesc posibilitatea să se coafeze și să se aranjeze, măcar o dată la câteva luni”, spune Emilia.

Dincolo de aceste aspecte, coafezele spun că totuși această meserie continuă să fie una profitabilă, pentru că, chiar și cu perioada cizei care a afectat buzunarele tuturor, există în an câteva perioade foarte productive: sărbătorile de iarnă, luna martie, Paștele, finele primăverii cu Ultimul clopoțel și apoi lunile de vară, în care au loc cele mai multe nunți.

 

„Nu am de gând să renunț, cu toată criza din lume”

De cealaltă parte, părerile doamnelor și domnișoarelor sunt împărțite: în vreme ce unele au bugete clare alocate lunar vizitei la coafor și la manichiură-pedichiură, altele sunt fie mai moderate și ajung în aceste locuri de câteva ori pe an, fie nici nu se gândesc să cheltuie astfel banii, bazându-se mai mult pe priceperea proprie în materie de înfrumusețare.

”Pot spune că, personal, cheltui destul de mult pe coafor și manichiură. Bun, pe manichiură mai puțin - vreo 30 de lei la trei-patru săptămâni, însă la coafor las câteodată și 150 de lei. Ceea ce e destul de mult, dacă ne gândim că merg lunar... costă, dar e un mic ”viciu” de-al meu, așa simt eu că mă răsfăț și nu am de gând să renunț, cu toată criza din lume”, spune Dana.

Larisa are 22 de ani și crede că, până acum, a încercat toate coafezele din oraș. Recunoaște însă faptul că a fost ”calmată” de criză: dacă înainte își făcea programare oriunde apuca, o dată pe lună, pentru a-și vopsi în blond rădăcinile părului, acum a învățat să fie mai econoamă. ”Merg la manichiură o dată la trei săptămâni - am manichiurista mea, unde cheltui cam 25-30 de lei de fiecare dată. În ce privește coaforul, aici e altă poveste: mi-a cam trecut snobismul saloanelor de fițe, când am descoperit un coafor foarte drăguț și cochet, într-un cartier mai puțin central al orașului. Am acolo o doamnă coafeză care mă tunde exact cum vreau eu și mă vopsește exact cum îmi place, totul cu 60 de lei. Și prefer să merg acolo, că pe criza asta, chiar nu înțeleg de ce aș plăti dublu, doar ca să mă coafez în centru”, spune Larisa.

Cristina, în vârstă de 24 de ani, spune că doar pe unghii, pe care și le aranjează o dată la trei-patru săptămâni, cheltuie 70-80 de lei; acestora li se adaugă cheltuielile cu coafura, care sunt, ce-i drept, mai rare. ”Pe unghii plătesc mult, dar asta pentru că eu aleg să folosesc cele mai bune materiale și modele complicate. La păr e mai simplu, că nu merg chiar lunar ci uneori și o dată la trei luni - depinde dacă am de mers la un eveniment, sau am neapărată nevoie de o tunsoare”, ne spune Cristina.

”Sincer, nu merg la coafor deloc și nici la manichiuriste. Nu merg nu doar pentru că mi se pare scump, ci și pentru că nu prea am încredere... Nu-mi amintesc să fi ieșit vreodată mulțumită de la vreun coafor, în vreme ce folosirea ustensilelor de la o persoană la alta - vorbesc de manichiură, chiar și dezinfectate, mi se pare oarecum respingătoare. Așa că prefer să mă aranjez acasă - știu exact ce și cum obțin”, spune Dana, de 34 de ani.

”Nu prea sunt eu cu coaforul, dar recunosc că, dacă mi-aș permite, m-aș duce mai des... așa, ajung o dată sau de două ori pe an - și atunci când mi se face un astfel de ”cadou” din  partea mamei sau a prietenelor. Nu merg pentru că e scump - mai ales pentru cineva care are de plătit rate... În ce privește unghiile, nu înțeleg moda asta cu unghii false și gelate, eu le prefer scurte și îngrijite, date cu un lac care să-mi placă, iar chestia asta o pot face și eu acasă”, spune la rândul său Carmen, în vârstă de 26 de ani.

Una peste alta, criză sau nu, saloanele de înfrumuseţare din Sfântu-Gheorghe nu duc lipsă de cliente, deşi profiturile altor ani s-au diminuat.