ACTUALITATE 10 noiembrie 2009

Frumoasa şi Bestia de pe strada Mikes Kelemen

de Covasna Media | 234 vizualizări
Două blocuri sociale alăturate, condiţii total diferite. Într-unul – parchet laminat şi termopane, în cel de-al doilea – mizerie, fecale şi geamuri sparte [singlepic=555,192,192,,left][singlepic=554,192,192,,right] Pe strada Mikes Kelemen, la ieşirea din oraş spre Miercurea Ciuc, două blocuri înalte stau faţă în faţă. Unul viu vopsit, curat şi luminos, al doilea cenuşiu, fără ferestre şi dominat de o mizerie greu de imaginat. „Frumoasa“ şi „Bestia“ străzii sunt două imobile sociale, unul recent dat în folosinţă de municipalitate pentru solicitanţii de locuinţe sociale, iar cel deal doilea o clădire care găzduieşte Adăpostul Temporar unde sunt cazate 8 mame şi copiii lor.

Două blocuri sociale alăturate, condiţii total diferite. Într-unul – parchet laminat şi termopane, în cel de-al doilea – mizerie, fecale şi geamuri sparte

Pe strada Mikes Kelemen, la ieşirea din oraş spre Miercurea Ciuc, două blocuri înalte stau faţă în faţă. Unul viu vopsit, curat şi luminos, al doilea cenuşiu, fără ferestre şi dominat de o mizerie greu de imaginat.

„Frumoasa“ şi „Bestia“ străzii sunt două imobile sociale, unul recent dat în folosinţă de municipalitate pentru solicitanţii de locuinţe sociale, iar cel deal doilea o clădire care găzduieşte Adăpostul Temporar unde sunt cazate 8 mame şi copiii lor.

Cu toate că în camerele lor condiţiile sunt în mare parte decente, e greu de ignorat mirosul greu şi înţepător care te întâmpină de cum intri în bloc, şi asta din cauza mizeriei pe care o fac cei 20 – 30 de romi care şi-au făcut din camerele neterminate de la etajele superioare şi de la parterul blocului o casă – singura pe care o au.

„Nu urcaţi don’şoară, că e plin de fecale“, ne avertizează una dintre femeile de la Adăpost înainte să apucăm să punem piciorul spre etajul superior Adăpostului.

Dincolo de mizeria, hainele depozitate claie peste grămadă sau oale aruncate care încadrau perfect sărăcia, cea mai mare problemă o reprezintă însă faptul că vecinii „de sus“ nu se sfiesc săşi facă necesităţile pe unde apucă, în încăperile de deasupra Adăpostului, şi îşi spală rufele în camere, astfel că unele încăperi situate chiar dedesubt, au în tavan semne vizibile de inundaţie şi mizerii impregnate în perete.

„Ne descurcăm cum putem, pereţii sunt inundaţi, varsă apă când spală rufele şi se udă, li s-a spus să nu mai facă, dar degeaba. Îşi fac nevoile şi vine totul la noi, n-avem ce să le facem. Cu mizeria e problema”, povesteşte o femeie din Adăpostul Temporar. O alta spune că deşi la bucătărie nu este problemă când o folosesc la comun, la baie mereu se întâmplă să o inunde cineva cu vreo cârpă şi se trezesc cu apa pe afară.

Deocamdată, în Adăpost nu s-a dat drumul la încălzire, astfel că atunci când este frig afară, le este frig şi lor. Mizeria din acest bloc s-ar putea însă să mai dureze o vreme. Directorul Direcţiei de Asistenţă Comunitară, Tanko

Vilmos, spune că blocul respectiv a fost cumpărat de Primărie şi în prezent se caută finanţare pentru reabilitarea lui.

În total, ar fi nevoie cam de 3 milioane de lei pentru a transforma acea zonă, şi există posibilitatea de a fi păstrat şi Adăpostul.

Confort în blocul renovat

În celălalt bloc, situaţia este cu totul alta. Clădirea refăcută are deja locatari, mai mult de jumătate din cele 60 de locuinţe fiind ocupate. În contrast puternic cu blocul în care îşi are sediul Adăpostul temporar, cel renovat a fost ocupat, în majoritate, doar pe partea vestică, ale cărei ferestre dau spre Piscina din Sfântu Gheorghe, oamenii refuzând ca „privelişte“ blocul distrus şi locuit în mare parte de ţigani.

Noul bloc are holuri proaspăt văruite, iar locuinţele, cu hol, living, dormitor şi baie cu duş, sunt pline de intimitate şi farmec; deşi nu la dimensiuni mari, locuinţele din blocul reabilitat oferă un confort decent, ele având parchet laminat şi geamuri termopan. Mihaela Vasvari este una dintre fericitele persoane care a primit o locuinţă în blocul cel nou, după ce a locuit patru ani la rând în blocul Sing-Sing din cartierul Ciucului, alături de soţul său şi de tatăl invalid.

„Suntem mulţumiţi de această nouă locuinţă, este ceva foarte diferit de locul în care am stat înainte, acum putem avea o viaţă normală. Nici nu se compară cu ce aveam la Sing Sing, unde şapte familii împărţeam o baie comună şi multe altele. Acum avem o cameră separată, a noastră, avem linişte şi curăţenie”, spune femeia, zâmbind continuu.

Potrivit acesteia, cheltuielile pentru noua locuinţă sunt inexistente până în luna martie, inclusiv cele de utilităţi. O altă locatară, în vârstă şi mamă singură a două fete, tocmai s-a mutat în noua locuinţă, de doar trei zile. Femeia, care a locuit în ultimii douăzeci de ani într-un imobil din cartierul Simeria, naţionalizat apoi, se arată rezervată în ceea ce priveşte apartamentul primit de la Primărie. Nu se plânge de nimic altceva decât de spaţiul redus al acestuia, ceea ce e oarecum normal pentru un om venit de la trei camere.

„Va fi destul de greu să ne obişnuim aici, după ce am stat atâţia ani într-un spaţiu mare, dar asta e acum, e bine că avem totuşi o locuinţă”, spune aceasta, în cele din urmă.

Dacă în interiorul blocului nou refăcut uiţi, preţ de câteva clipe, unde eşti, acest lucru îţi devine imposibil, însă, la ieşire: puradei care se agaţă de fiecare lucru, un container comunist şi ruginit la intrarea pe alee, strigăte şi mirosuri care mai de care, de la blocul vecin - toate îţi amintesc că, de fapt, priveliştea de la geamurile termopan de pe partea dreaptă a clădirii reabilitate are nevoie de multă muncă, încă.

Ana Sidon, Monica Rizea

Distribuie articolul:  
|

ACTUALITATE

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.