România începe să fie percepută ca o ţară care-şi devorează conducătorii. Nici măcar săracu’ şi cinstitu’ tovarăş Iliescu nu scapă din ghearele procurorilor, pe Traian Băsescu îl aşteaptă nu doar ameninţata Gabi Firea, ci şi nişte denunţuri cu privire la cheltuieli nedeclarate de campanie electorală din bani negri, de ceilalţi nu mai zice nimeni nimic, clasa politică românească este pur şi simplu destructurată de procurorii anticorupţie.

Drept urmare, unii cântă „e bine-bine, e foarte bine”, setoşi de sânge politic de toate culorile, alţii îi plâng pe miniştrii performanţi ai guvernului Ponta, specialişti de neînlocuit... Cum, domnule, să-l iei ca din oală şi pe ministrul de Finanţe, prea-cinstitul şi elegantul Darius Vâlcov, soţul soţiei sale Lavinia Şandru?! Păi unde ajungem în ritmul ăsta? Mâine-poimâine o să ni-l ia şi pe omnipotentul domn Ponta, ce ne facem fără el, fără politicile lui generoase de stânga, pe cine punem în loc, tot pe-alde Blaga, Gorghiu, Orban?! Ne-ntoarcem la ăştia care ne-au distrus ţara, ne-au tăiat lefurile, au furat şi s-au îmbogăţit pe spinarea noastră?

Cam ăsta este discursul unui pesedist care se dă obiectiv şi echidistant. Nu fac parte din această categorie, încerc să înţeleg „fenomenul DNA” fără patimă şi implicare emoţional-politică. Astfel, îmi dau seama că, odată deschisă, cutia Pandorei e imposibil de închis, lighioanele au scăpat şi-şi fac de cap. „Lighioanele”, procurorii adică, adună mormane de capete căzute datorită acţiunilor DNA fără să-şi facă prea multe calcule şi socoteli. Înclin să cred, totuşi, că se uită puţin să nu-i ia chiar pe toţi odată şi să nu fie doar dintr-o parte a scenei politice, ca să nu se prăbuşească şandramaua. Pe bună dreptate, DNA nu-şi face griji că fără prea-cinstiţii ăştia suspectaţi de corupţie se duce dracului guvernarea, se scufundă instituţiile statului, sucombă democraţia românească de cumetrie. Nu-i nimeni de neînlocuit – nu este doar un slogan, e o realitate. Până şi preşedintele ANI, Horia Georgescu, dă cu subsemnatul în faţa procurorilor pentru o posibilă implicare în „schema” restituirilor de proprietăţi pe bază de documente false şi şpăgi de milioane de euro. Performanţa de vârf a procurorilor ar fi aducerea cu mandat la DNA a procurorului-şef al acestei instituţii, Laura Codruţa Kovesi... Isprava asta ar fi semnul clar că cei care-au mai rămas nesuspectaţi, neurmăriţi, nearestaţi, necondamnaţi trebuie să se mute în altă ţară! Şi asta repede, până ce nu dă şi peste ei virusul corupţiei din România băgată în carantină!

Aştept, prin urmare, să-i văd şi pe Blaga, şi pe Ponta, şi pe Băsescu chemaţi la DNA să clarifice situaţiile incerte în care sunt implicaţi. Şi aştept lucrul ăsta tocmai în ideea întăririi clasei politice: dacă sunt vinovaţi, să dispară din peisajul public, dacă sunt nevinovaţi, să-şi continue Odiseea. Să-i laşi aşa, neterminaţi, ai nimănui nu-i o soluţie fericită pentru nimeni – nici pentru statul român, nici pentru publicul spectator avid de dreptate şi adevăr şi nici măcar pentru ei, ca oameni.

Mai există o întrebare la care electoratul aşteaptă răspuns urgent: cu cine-i înlocuim pe-ăştia corupţi? Cu alţi corupţi? Ajungem, astfel, la întrebarea finală: a scăpat de virusul corupţiei vreunul dintre politicienii români? Şi dacă da, de unde ştim că nu vor face şi ăştia necorupţii la fel ca tânăra generaţie de pesedişti din „cel mai cinstit guvern al României post-decembriste”? Că virusul se ia foarte repede, aţi văzut, în trei ani guvernul Ponta a fost „curăţat” de 13 miniştri acuzaţi de corupţie; mai trebuie unu-doi, să nu fie cu ghinion, dar vin şi ei, îi aşteaptă Vanghelie în celula lui...

Nu cred că pesediştii corupţi trebuie înlocuiţi cu liberali corupţi doar de dragul de a da jos un guvern şi un premier. Cred, dimpotrivă, că e nevoie de o selecţie atentă la nivelul preşedinţiei României şi al conducerii PNL. Vasile Blaga este „destinatarul” a trei denunţuri, asta nu înseamnă că-i vinovat, ştim cum se fac denunţurile astea, dar nici că-i nevinovat. Prin urmare, un pas în spate este indicat din partea co-preşedintelui democrat-liberal, măcar până la clarificarea situaţiei. Ceilalţi liberali au destule de făcut: să-şi formeze o majoritate în Parlament după o atentă selecţie a „transfugilor” de la alte partide (fără ei nu poate reuşi nicio moţiune de cenzură), să-şi definitiveze programul de guvernare, să-şi găsească un „guvern din umbră” capabil, eficient, reformator şi în afara oricărei suspiciuni de corupţie, să facă ordine în filialele dezbinate de prea-rapida fuziune liberală. E de lucru şi, ca impresie personală, bazată doar pe intuiţie, am senzaţia că cei doi co-preşedinţi ai PNL nu vor reuşi să rezolve prea curând problemele astea. Iar dacă-i aşa, ne aşteaptă nu doar încă un an şi jumătate de guvern PSD virusat de corupţie, ci şi un orizont de aşteptare înroşit de trandafirii pesedişti.

Tot ca impresie personală, mă bântuie gândul că preşedintele Iohannis nu pare să fie convins că o schimbare politică majoră este necesară acum. Preşedintele dă mai degrabă senzaţia că ar vrea să-şi întărească Puterea personală până la alegerile parlamentare din 2016, pentru a reuşi să gestioneze o guvernare puternică şi legitimă în următorii patru ani. „Repede şi prost” nu este o sintagmă agreată de Iohannis. „Încet şi bine”, în schimb, da! Soluţia de mijloc ar fi „repede şi bine”, dar asta la români este imposibil, iar nemţii n-au auzit de ea...