Se caută cu disperare un brand pentru turismul din judeţul Covasna. Preşedintele Consiliului Judeţean, Tamás Sándor, l-a găsit: „Covasna – ţinutul conacelor şi castelelor”. Ne rupem în bucăţi în castelele şi conacele redescoperite de foştii proprietari din Zăbala, Micloşoara, Ozun, Vârghiş, Arcuş şi de pe unde-or mai fi avut moşierii de altădată domenii şi construcţii. Ne-au ajutat în acest demers turistic şi nişte oameni cu sânge nobil, precum prinţul Charles al Marii Britanii, îndrăgostit de Transilvania, adică de Micloşoara, Zălan sau Viscri. E o nişă care se cere exploatată, nu-l contrazic pe dl. Tamás, e bine să le oferim bucureştenilor, constănţenilor, ploieştenilor, ungurilor şi altor naţii altceva decât le oferă incolorul, inexpresivul turism sindicalist din Vâlcea, Dâmboviţa sau Timiş.

Doar că judeţul nostru are ceva mult mai preţios decât câteva castele şi conace; are ape minerale şi mofete, are aer puternic ionizat şi păduri încă întregi, are un plan înclinat la Comandău, ca să vorbim doar de ce poate oferi staţiunea Covasna, dar turismul balnear este doar o parte a problemei. Judeţul Covasna are deja un brand: Covasna, oraşul celor o mie de izvoare de ape minerale. Acest brand este deja revendicat de un om care se ocupă de turism, dl. Herman Rosner, fost jurnalist şi preşedinte al Camerei Judeţene de Comerţ şi Industrie. Un om care ştie mai mult decât oricine despre turismul din judeţ şi care, culmea!, are şi idei pentru revitalizarea lui.

Dar nu folosirea brandului în sine este problema, ci stabilirea unor priorităţi; infrastructura în turismul judeţean e la pământ, mofetele sunt, practic, necunoscute, nicio autoritate din domeniul turistic nu pare dispusă să facă vreun efort pentru aducerea în prim-plan a adevăratei şi singurei bogăţii a judeţului nostru: turismul balnear. Şi nu mă refer aici la hotelurile vechi şi degradate ale Sindicatelor, care îşi umplu periodic locurile de cazare cu pensionari bolnavi sau sindicalişti zgârciţi cu puţinii bani pe care îşi permit să-i cheltuiască, şi care nu vor îmbogăţi niciodată nicio staţiune balneară, nu mă refer nici la Spitalul de cardiologie din Covasna-Voineşti, vestit în întreaga ţară, care este mereu plin, ci mă refer la turismul balnear pentru clasa de mijloc, o clasă care îşi va regăsi locul şi în ţara noastră. Oameni care nu vor nici la conac sau castel, dar care nu au nevoie nici de bilete prin Casa de pensii sau Sindicate.

Vreau să fiu bine înţeles: n-am nimic cu conacele şi castelele, e bine că există şi au intrat în circuitul turistic, dar... mi se pare enorm de puţin pentru ce are de oferit judeţul Covasna. Eu, de pildă, nu m-aş duce să mă odihnesc la conacul din Zăbala, aş prefera nişte băi şi mofete şi ioni negativi la Covasna. Dar cum să ajungi la bogăţiile astea de la Covasna, Comandău, Malnaş, Vâlcele, Şugaş băi etc. dacă însuşi şeful Consiliului Judeţean evită să le pomenească, să le promoveze, să le susţină măcar pe planul imaginii?! Drumuri proaste avem gârlă, reclama pentru turismul balnear covăsnean şi valorile lui unice în ţară lipseşte cu desăvârşire, iar efortul investiţional în staţiuni mai mici, precum Vâlcele, Malnaş şi alte câteva este inexistent. Primăria şi Consiliul Judeţean nu sunt în stare să facă ceva nici cu Hotelul Bodoc din Sfântu Gheorghe, ce speranţe să mai ai pentru turismul balnear din celelalte localităţi ale judeţului?!

„Ţinutul castelelor şi conacelor” este o idee mică, o idee de nişă. Turismul balnear din Covasna are rezerve uriaşe nefolosite sau nedescoperite. E bine, totuşi, că preşedintele Consiliului Judeţean a înţeles un lucru simplu: e nevoie de mult mai multă grijă pentru turiştii români, care înseamnă 90% din turiştii care ne vizitează judeţul. Poate că dl. Tamás va redescoperi şi uriaşele resurse ale turismului balnear din Covasna şi va susţine oarece iniţiative şi investiţii în acest domeniu.

(Dumitru Manolăchescu)