Românii n-au rupt niciodată gura târgului cu hărnicia, cu munca, cu cinstea şi loialitatea lor. Ne-a cam bătut vântul pe la porţile lumii şi vântul ne bate şi-acum, pentru că democraţia „de cumetrie” nu ne-a făcut nici mai harnici, nici mai buni, nici mai cinstiţi. Dimpotrivă, a scos la iveală tot răul pe care anii comunismului l-au acoperit cu un lustru de orgoliu naţionalist redundant.

Aşa că nu prea ştim ce înseamnă „să taci şi să faci”, o vorbă la care nu mai apelează nimeni acum. La modă sunt vorbele, nu faptele, contează ce spui, nu ce se înalţă în umbra tăcerii. Uitaţi-vă la politicienii noştri – cei care, adică, ne reprezintă, cei pe care i-am ales liber şi corect –, număraţi-le, dacă puteţi, vorbele, promisiunile, jurămintele de credinţă faţă de patrie şi popor şi comparaţi-le apoi cu faptele lor concrete, cu realizările lor. Veţi găsi mari nepotriviri, mari goluri şi false jurăminte.

Veţi găsi, de pildă, un Adrian Năstase proaspăt ieşit din penitenciar, curat ca lacrima şi fudul ca un sconcs. Omul ăsta este imaginea de coşmar a României anului 2014. O ţară pe care foarte puţini o pot înţelege şi pe care din ce în ce mai puţini o pot suporta. (Când spun ţară înţeleg nu geografia României, ci populaţia ei – insist asupra acestui aspect pentru că ţara n-are nicio vină, aşa cum copiii nu-şi pot alege părinţii, nici ţara nu-şi poate alege locuitorii.) O ţară în care totul e lăsat la voia întâmplării, în care Guvernarea însăşi e rodul întâmplării pure. O ţară în care se vorbeşte enorm şi se face mai nimic. O ţară în care scopul real al politicii este interesul personal şi de gaşcă, nu binele general.

În această ţară tristă trăieşte poporul vesel din mijlocul căruia a erupt precum un vulcan omul sub poalele căruia a crescut, s-a format şi a atins nebănuite culmi Victor Viorel Ponta, premier şi candidat. Merităm să avem un Victor Viorel Ponta pentru că am avut şi, iată, încă avem un Adrian Năstase. Un Adrian Năstase care va deveni mai repede decât cred analiştii politici cu doctorate la Sorbona un reper, o ţintă de atins, o culme de deal, o icoană făcătoare de minuni la care se vor închina babele bigote în lipsa microfoanelor puse sub ochi de reporteriţe şmechere. Un deţinut politic în toată regula, ce s-o mai lungim... Despre isprăvile „haiducului” Adrian Năstase vor învăţa copiii copiilor noştri la şcoală.

Închipuiţi-vă, aşadar, cum este pupilul dacă Maestrul a atins culmile vorbirii coerent-logice! Închipuiţi-vă şi speriaţi-vă! Sau, după caz, minunaţi-vă! Vom avea o campanie electorală în care vor vorbi guguştiucii, nu vrăbiile neprofesioniste. O campanie în care Ponta îşi va face bucăţi adversarii politici, rupându-le gura cu argumente solide, convingătoare despre binefacerile politicilor de stânga într-o ţară curată şi cinstită precum România. Cum ar zice un amic care merge des la biserică: cu gura mea pe adevărul lor călcând.

Am sperat să avem parte de un asemenea spectacol, să-l vedem pe oratorul suprem Ponta ridiculizându-şi adversarii politici tăcuţi şi speriaţi. Dar uite că până şi-această bucurie ne este refuzată, premierul-candidat Victor Ponta a anunţat că va mânca popcorn şi seminţe în faţa televizorului fixat pe Antena3 şi nu va participa la nicio confruntare directă cu niciun candidat la Prezidenţiale. Scurt, ce s-o mai lălăim, candidaţii ăştia n-au 40% voturi din start, cum are Măria Sa Victor Ponta Întâiul, deci nu merită să aibă parte de Lumina cugetului adânc şi harului înalt al primului dintre pesedişti.

Mărite Ponta, dar la noi, prostimea, nu vă gândiţi? Pe noi cui ne lăsaţi? Au ne daţi pradă somnului adânc, îmbălsămaţi precum moaştele tuturor sfinţilor ortodocşi odihnindu-se în pace în vreme ce luteranul Iohannis îşi caută vorbele?!

E momentul să recunosc cinstit în faţa naţiunii că gestul curajos al premierului-candidat Victor Viorel Ponta, acela de a privi campania pentru Prezidenţiale la televizor, este singura dovadă de consecvenţă şi pragmatism pe care o avem de la sus-amintitul personaj politic: s-a hotărât să tacă şi să facă. Gata cu vorbele premierului-candidat, e timpul faptelor de arme ale PSD: ordonanţe de urgenţă, legi cu dedicaţie pentru un Parlament dedicat, graţieri şi amnistii... Cum se zicea pe vremuri: totul pentru Campanie, totul pentru Victoria în alegeri!