S-a schimbat doar schimbarea, nu şi părerea. Omul cu cele mai solide şi consecvente păreri din toată clasa politică românească – l-am numit aici, desigur, pe Victor Viorel Ponta – nu s-a răzgândit, el şi-a conservat părerea în formolul cu care-şi mai dă pe genunchiul bolnav. Dar o ţine acolo, pitită, să n-o ştie nimeni... Am aflat-o abia ieri-alaltăieri, într-o criză de sinceritate Pontică: părerea solidă a premierului este că salariile celor 48 de înalţi demnitari ai României trebuiau să fie mărite de trei ori doar odată cu mărirea cu câteva procente a salariilor celorlalţi bugetari. Asta da, Victoraş, nici n-ai idee ce mult apreciază bugetarii prea mulţi (o spune ministrul Finanţelor,Teodorovici) şi prea înfometaţi (o spun cei care ştiu cum sunt viaţa şi munca în acest domeniu) părerea asta, la care ţii atât de mult încât ai părăsit-o la prima strigare a vicepremierului Oprea.

Şi mai hazlie, dacă nu de-a dreptul nesimţită, este însă scuza folosită de „verticalul” premier Ponta; Viorel dă vina pe... nu, nu pe Băsescu, ar fi fost chiar aiurea, dar l-a găsit pe Iohannis ţap-ispăşitor. „Păi nu se făcea să creadă lumea că am vrut să mă răzbun pe preşedinte şi să-i tai leafa” – zice ditamai premierul neîndurător şi deloc răzbunător pentru că, nu-i aşa, ştie toată lumea arma cui e răzbunarea... Adică nu puteau cei 48 de demnitari înalţi ca bradul şi deştepţi ca gardul să mai aştepte, măcar de ochii alegătorilor săraci şi proşti, încă 6 luni, până când s-ar fi învrednicit parlamentarii şi preşedintele să treacă legea salarizării bugetarilor prin toate sitele posibile? Nu, demnitarii ăştia înalţi şi amărâţi aveau ACUM nevoie de bani mai mulţi, păi unde să-şi facă şi ei nişte concedii binemeritate după un an de chiul extrem de bine plătit din banii noştri? Într-o staţiune anonimă la Marea Neagră, la Muntele Athos sau la vreo pensiune de ţară?! Exclus, aşa ceva nu se mai poartă, înalţii demnitari sunt altfel de oameni, mai fini, mai preţioşi, mai pretenţioşi, mai cu două perechi de cojones, mai altfel decât ceilalţi poporeni. Înalţii ăştia trăiesc după alte legi, au alte nevoi şi răspund pentru ce fac doar în faţa Celui de Sus – nimeni n-are voie să-i atingă decât cu cele trei degete făcând semnul crucii.

Astfel, în România tuturor posibilităţilor încep să apară categorii sociale favorizate şi categorii sociale sugrumate. Favorizaţi de nişte legi anapoda, nedrepte şi nepotrivite, dar care-i avantajează în mod evident, sunt magistraţii, iar dacă există magistraţi care câştigă 15.000 de lei pe lună de ce n-ar fi şi nişte miniştri, sau consilieri prezidenţiali, sau înalţi prelaţi ai cultelor care să câştige la fel? Chiar, de ce să nu ia şi băieţii ăştia un sac de bani, dacă tot are bugetul un excedent cu care Ponta nu ştie ce să facă?! Ce mai contează 600.000 de lei, acolo, la câtă foame de bani există la înalţii demnitari patrioţi români?!

Mai interesează pe cineva de la guvern ce venit are un pensionar mediu? Mai interesează pe cineva de la preşedinţie cât înseamnă mărirea asta de salariu pentru micul bugetar? Mai interesează pe cineva din ţara asta cât câştigă un profesor sau un medic rezident? Evident, nu! Important e că înalţii şi-au triplat lefurile şi-aşa nesimţite pentru ce fac în importantele funcţii pe care le au. Important e că ei au, acum, lefuri suficient de mari cât să nu mai fie nevoiţi să poftească la bani din şpăgi şi mită, riscând, săracii de ei, puşcăria şi oprobriul public. Ceilalţi... dă-i în mă-sa, ce treabă au ei cu amărâţii şi nepricepuţii care n-au ştiut ce să facă-n viaţă?!

Dar şi mai important, cel mai important, de fapt, este că premierul Ponta nu şi-a schimbat părerea. El crede în continuare că măririle astea nesimţite de lefuri ar fi trebuit să se producă odată cu măririle minore la salariile celorlalţi bugetari. Da, Victoraş e tare-n păreri, dar moale-n caracter. El nu şi-a putut ţine cuvântul dat la începutul lui iulie din cauza „prietenilor” Oprea şi Iohannis: nu-l putea contrazice pe prietenul interimar Oprea, nu se face asta între amici politici; şi nu-l putea refuza cu mărirea pe neamţul de la Cotroceni, aprig la vorbă- mânie şi strâns la pungă, din motive clare de interpretare răzbunătoare.

Sunt perfect conştient că sloganul comunist „de la fiecare după posibilităţi, fiecăruia după nevoi” este unul care nu poate acţiona într-o societate capitalistă – las’ că nu acţiona nici în socialismul multilateral dezvoltat ceauşist. Dar mi se pare total nedrept şi discriminatoriu să-ţi faci nişte legi pentru uz propriu, fără nicio legătură cu agenda cetăţeanului sau cu bunăstarea lui. N-or munci bugetarii de rând cât şi cum o fac înalţii demnitari, dar nici de 18 ori mai puţin parcă nu-i în regulă... Un mic bugetar va câştiga o sută-două de lei, în cel mai bun caz, la leafă începând din ianuarie 2016, dacă legea salarizării lor va fi adoptată de Parlament. Un înalt bugetar şi-a triplat, practic, leafa, câştigând din august 2015 între 16.000 şi 21.000 de lei pe lună. Imens dacă te gândeşti cât şi ce fac ei pentru binele poporului care-i plăteşte.