Circulă pe internet o petiţie pentru transformarea Catedralei Mântuirii Neamului în cel mai mare şi performant spital din România. O semnez de o mie de ori. Nimic nu e mai ruşinos şi mai degradant decât o Catedrală de aur într-o ţară coclită, umilită, sărăcită. E de-a dreptul păcat să lucrezi pentru mântuirea Neamului îmbogăţindu-i pe preoţi, pe sfinţi şi prea sfinţi, pe înalţi şi fericiţi. Mult prea înalţi şi mult prea fericiţi.

Durerea şi revolta iscate după moartea nedreaptă a tinerilor din clubul Colectiv trebuie să producă o schimbare în viaţa societăţii româneşti. L-am văzut, luni seara, pe arhiepiscopul catolic Ioan Robu aprinzând o lumânare şi cerându-şi iertare de la tinerii pentru care Biserica nu a făcut mai nimic în anii de după Revoluţie. Am apreciat sinceritatea şi căinţa acestui om. L-am văzut, ieri, pe mult Preafericitul Patriarh Daniel certându-se cu presa din interiorul scumpei sale maşini şi acuzând societatea românească pentru ostilitatea de care are parte în ultima vreme Biserica ortodoxă. Mult prea fericit şi mult prea nervos, părintele patriarh nu şi-a cerut iertare şi nu s-a căit! Cum s-o faci, de ce s-o faci şi pentru cine s-o faci când eşti prea fericit?! Nu există nici măcar termen de comparaţie pentru „prea fericit”! Cum să înţelegi nenorocirile şi durerile altora când eşti atât de plin de Tine, de Adevărul Tău, de sfinţii Tăi, de Dumnezeul Tău încât ţi-au dispărut căinţa şi pocăinţa care te-au făcut, dintr-un boţ de humă, om?! Cum să pricepi că ostilitatea românilor se adresează nu atât Bisericii, cât preoţilor hoţi, lacomi, orgolioşi, trufaşi pe care îi reprezinţi în calitate de Preafericit Patriarh?!

Incendiul de la Colectiv va produce urmări. Se simte un duh al revoltei bântuind străzile Capitalei şi marilor oraşe. Sunt anunţate manifestaţii, marşuri, proteste. Vor fi destule voci care vor acuza inclusiv Biserica Ortodoxă, la pachet cu administraţia centrală. Voi semna petiţia pentru transformarea Catedralei Mântuirii Neamului în spital. Dar voi cere şi schimbarea destinaţiei Casei Poporului. Nu în Cazino, cum zicea un frustrat politic, ci în casă de copii orfani sau în casă de bătrâni orfani. Să umanizăm puţin societatea asta învăţată doar să omoare, să fure, să se lăfăie pe perne moi de maşini scumpe.

Cum zicea Eminescu? Biserica, o frază de dânşii inventată, ca cu a ei putere să te aplece-n jug... Niciun Preafericit n-a descoperit, încă, reţeta care să-l contrazică pe Nefericitul Poet naţional. Nici n-au cum s-o facă gesticulând nervos de pe moile perne ale unei maşini nemţeşti de succes. Nu-i mai crede nimeni. Poate tocmai de-aia sunt atât de puţini preafericiţi şi-atât de mulţi nefericiţi!

În noaptea incendiului de la clubul Colectiv, pe şantierul Catedralei Mântuirii Neamului s-a lucrat din greu la lumina reflectoarelor până dimineaţă. Nici unul dintre creştinii de pe şantierul sfânt nu şi-a părăsit postul sfânt pentru a-şi ajuta nişte semeni aflaţi în grea suferinţă. N-aveau învoire, ordinul pe unitate e clar: nicio viaţă nu e mai presus de Sfânta Catedrală! Aşa o fi, şi Manole a zidit-o pe Ana ca să nu se dărâme Sfânta Biserică de la Curtea de Argeş. Cine ştie câte suflete nevinovate vor fi zidite în pereţii impunătoarei Catedrale a Mântuirii Neamului?!