Campania electorală pentru alegerile europarlamentare din 25 mai se derulează conform apetenţei alegătorilor români spre superficial şi scandal continuu. Nicio temă europeană serioasă nu străbate dincolo de zidul de vorbe de clacă şi acţiuni vindicative ale reprezentanţilor partidelor politice, angrenate într-o luptă pe viaţă şi pe moarte pentru... prezidenţiale. Alegerile pentru Parlamentul European sunt o repetiţie generală nereuşită şi-atât. O soartă nedreaptă, dar pe cine mai interesează în ţara asta ce-i drept şi ce nu-i drept în politica românească?!

Acesta e tabloul general al vieţii noastre politice. Cu tuşele inevitabile, el va domina existenţele noastre în următoarele luni. Îi vedeţi pe fă Tanţa, pe bă Grigore sau pe Gyuri bacsi ştiind sau măcar dorind să afle ce-i ăla Parlament European şi ce poate face el pentru români sau maghiari? Sigur că nu-i vedeţi, dar asta nu înseamnă că aşa stă treaba şi mai mult nu putem face. Politicienii noştri de tot rahatul, politica noastră de toată jena sunt principalii vinovaţi pentru anonimatul şi uitarea în care se desfăşoară (şi) alegerile astea europarlamentare. Care n-au altă miză decât să ofere o bază de analiză pentru alegerile prezidenţiale din toamnă.

Motiv pentru care se tot aud dinspre partide cereri de suspendare a campaniei electorale; ba pentru că-s inundaţii în şase judeţe, ba pentru că-i conflict armat în Ucraina. Ce să suspenzi, de fapt? Care campanie electorală? Ceea ce se întâmplă acum nu seamănă oricum cu o campanie electorală, aşa că... suspendaţi-vă cât vreţi şi ce vreţi, nimeni nu va suferi din cauza asta. Dimpotrivă, vom fi fericiţi să nu vă mai vedem şi să nu vă mai auzim.

Ceea ce se poate observa încă de pe pe-acum este faptul că România e o ţară învinsă în aceste alegeri pentru Parlamentul European. Câtă vreme singurul lucru vizibil în campanie sunt taberele pro şi anti Băsescu, pro şi anti Ponta, nu avem nicio speranţă că românii vor câştiga ceva în urma scrutinului pentru Europarlamentare, indiferent cine şi câte voturi va aduna la final. Vom continua să nu ştim nimic despre Uniunea Europeană şi Parlamentul European, vom continua să zicem „da” Europei dintr-un soi de spirit de turmă, încastrat în creieraşele noastre precum semnele cu fierul încins pe oile ciobanilor. Când ne vor tunde „ciobanii” europeni, vom fi liberi să zicem câte „nu”-uri vom dori. Pentru că nu vom şti nici atunci, după cum nu ştim şi nu vrem să ştim nici acum, nimic despre valorile europene, despre ce putem şi ce nu putem face cu vieţile noastre într-o comunitate superioară „stânii” mioritice atât de familiare.

Campania electorală pentru Europarlamentare este mincinoasă, penibilă şi jenantă. Crin Antonescu şi PNL s-au trezit să-l dea în judecată pe Victor Ponta că foloseşte în continuare sigla USL, după ce această Uniune s-a desfiinţat. Târziu, mieluţilor, târziu. Trebuia să reglaţi conturile astea încurcate imediat după despărţirea de PSD. Acum o să vă treziţi cu fostul liberal Ovidiu Silaghi candidând, împotriva voinţei voastre, sub culorile USL din partea PSD! Să recunoaştem, e o lovitură demnă de un plagiator precum Victor Ponta. Iată cum veşnicele minciuni dintr-o permanentă campanie electorală ne-au adâncit într-o fundătură din care nu mai ştim cum să ieşim. Şi din care nici nu vom ieşi până în 2016, indiferent cine îşi va face domiciliu flotant la Cotroceni.

Habar n-am cine va câştiga alegerile europarlamentare. Ca să fiu sincer, sunt atât de bulversat de prestaţia jenantă a partidelor încât nici nu mă mai interesează. Mi-aş dori, pentru sănătatea vieţii noastre politice, ca partidele de dreapta să aibă o reprezentare cât mai consistentă în PE. Dar asta ar însemna o campanie electorală vie, interesantă, convingătoare din partea acestor partide şi nu văd, deocamdată, niciun semn în direcţia asta. De la stânga pesedistă n-am nicio pretenţie, mijloacele de acţiune ale liderilor USD seamănă din ce în ce mai mult cu metodele folosite pe vremuri de fruntaşii Partidului Comunist Român, până şi îndemnurile şi ameninţările „mobilizatoare” sunt aceleaşi. Ce să te mai aştepţi de la baronii PSD şi slugile lor?!

Cred că scorul „partidei” europarlamentare va fi stabilit de nucleele dure ale formaţiunilor politice, de oamenii care votează orice s-ar întâmpla acelaşi partid de 25 de ani încoace. N-aş spune asta dacă n-aş fi convins că „elitele” societăţii noastre, câte-or fi ele, vor sta în casă pe 25 mai, uitându-se la televizor cu superioară indulgenţă şi lamentându-se, apoi, către ora 21: „Ce popor naiv şi credul avem, uite că iar au votat cu ăştia de stânga”...